Meniul paginilor
 
 
 
 
 

Postat By pe Nov 27, 2005 in Argentina | 0 comentarii

Povestea unei experienţe misionare

       Experienţele care ne marchează viaţa nu sunt uşor de exprimat în cuvinte. Voi încerca totuşi să redau câteva crâmpeie din cei mai frumoşi ani din viaţa mea. Povestea a început cu mult timp în urmă. Mă aflam la Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic, la Bucureşti. Într-o zi, ÎPS Ioan Robu, proaspăt întors din străinătate, unde întâlnise tineri laici misionari, ni s-a adresat, lansându-ne o provocare: “I-am văzut pe aceşti tineri, întorşi din Africa, cu chipurile strălucind de entuziasmul dăruirii… Voi credeţi că aţi putea dărui un timp din viaţa voastră lui Isus?”      Aceste cuvinte au avut un ecou profund în inima mea, mă gândisem deja, de multe ori, la cei mai săraci dintre săraci. Am depus o cerere pentru a pleca în Africa, ca misionar laic. Pe atunci, aici nu exista nici o structură care să se ocupe de latura misionară a Bisericii.      Nu m-am descurajat. Am avut bucuria de a-l cunoaşte pe pr. Benone Lucaci, animat de aceeaşi dorinţă de a pleca în misiuni. Prin el, am avut...

Citeste mai mult

Postat By pe Nov 24, 2005 in Kenya | 0 comentarii

Locul cel mai “teribil din lume…”

          Aceasta a fost expresia pe care a folosit-o un misionar italian, pr. Paul Tablino despre “misiunea” (parohia) Maikona, unde s-a transferat cu putin timp in urma pr. Eugen Blaj care este de un an si jumatate în Kenya (Africa).           Pr. Tablino este primul care a evanghelizat acele locuri, deci poate fi considerat “apostolul” lor; el este cel care a scris si o carte despre cele mai importante triburi din acea zona, Gabbra si Borana, si tot el a alcatuit un alfabet pentru limba acestor triburi, limba borana. Tot despre aceeasi misiune un alt preot misionar italian spunea ca este “locul cel mai frumos din lume…”.           În perioada 8-18 martie 2001 am avut ocazia sa vizitez, împreuna cu pr. Corneliu Berea SVD, acele locuri din nordul Kenyei care nu sunt altceva decât o zona de desert de sute de kilometri. Calatoria noastra a fost motivata de necesitatea de a cunoaste realitatea în care va trai, pentru o perioada de cel putin trei ani, un preot al diecezei noastre, pr. Eugen,...

Citeste mai mult

Postat By pe Nov 22, 2005 in Kenya | 0 comentarii

Nostalgia unui misionar

     Ori de câte ori vizitam catedrala “Sfânta Familie” din Nairobi, întotdeauna îmi făcea plăcere să mă opresc în faţa altarului dedicat sfintei Tereza a Pruncului Isus, unde zăboveam câteva minute bune în meditaţie. Trebuie să mărturisesc că acolo în faţa patroanei misiunilor gândul mă purta pe neobservate în tăcuta mănăstire a surorilor carmelite din Lisieux pe care am avut fericirea să o vizitez în vara anului 1996. Mă trezeam la un moment dat ca dintr-un vis profund şi-mi reproşam faptul de a-mi fi dat frâu liber gândurilor până acolo încât să ajung să o invidiez pe mica Tereza. Mă chinuiam să-mi răspund la întrebarea: cum de a reuşit ea, o sfântă aşa de “mică”, să devină o misionară atât de mare?    Ochii, plânşi aproape de chinuitoarea întrebare, mi se opreau instantaneu asupra cuvintelor scrise pe unul din pereţii capeluţei: “Eu aş vrea să fiu misionară de la începutul până la sfârşitul lumii, de la un capăt până la celălalt capăt al pământului”. Găsisem răspunsul. Să mă fi văzut atunci...

Citeste mai mult

Postat By pe Nov 22, 2005 in Locale | 0 comentarii

Renunţând vei dobândi

          Ca să ajungi în misiuni nu e suficient să ai, aşa cum spun unii – mai în glumă, mai în serios – atât chemare cât şi trimitere, dar trebuie să mai ai şi capacitatea de a te detaşa de cei dragi.           Printre greutăţile pe care le-am întâmpinat în pregătirea mea pentru misiuni, cred că problema aceasta a fost cea care mi-a dat cea mai mare bătaie de cap. Niciodată n-am putut crede până atunci cât de puternic e adevărul ce se ascunde în spatele zicalei: “Sângele apă nu se face”. Niciodată nu am apreciat ca până atunci libertatea interioară pe care a exprimat-o Cristos prin cuvintele: “Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei? Oricine face voinţa Tatălui meu din ceruri acela îmi este şi frate şi soră şi mamă” (Mt 12,48-50).         A pleca misionar înseamnă a te detaşa de cei dragi, fie că ei sunt persoane sau locuri; înseamnă a muri pentru toţi cei pe care i-ai cunoscut şi de care te-ai legat, pentru a te întâlni...

Citeste mai mult

Postat By pe Nov 22, 2005 in Kenya | 0 comentarii

Mai mult decât mi-am visat…

          Lectura paginii misionare din revista “Lumina creştinului” din ultimele luni m-a făcut să reflectez adânc la propriile mele trăiri. Esenţialul şi accesoriul. Este foarte adevărat că plecarea în scopul slujirii cere renunţări radicale, iar lucrarea harului ne ajută să deosebim esenţialul de accesoriu şi să putem să ne desprindem cu bucurie de tot ceea ce am construit ca vis şi relaţie în viaţa noastră personală şi socială. Îmi aduc aminte că unul dintre visurile copilăriei şi adolescenţei era acela de a avea un spaţiu al meu, o bibliotecă unde să pot citi în voie şi să ofer şi altora din agoniseala de carte făcută.           Acasă părinţii au avut trei cărţi – de fapt cele mai importante în acel moment: un catehism pentru copii, unul pentru adulţi şi Catehismul explicat, iar în peregrinările mele pentru studii mi-am dat şi mai mult seama de importanţa cărţilor. Dobândisem chiar o anume comoditate în a citi şi în a avea spaţiul meu de lectură şi de reflecţie. Am vrut mai mult, poate am...

Citeste mai mult

Postat By pe Nov 22, 2005 in Kenya | 0 comentarii

Primele impresii din Africa

          Ajungând aici mi-am dat seama că de fapt lucrurile sunt cu totul altfel decât mi-am închipuit. Mă simt ca şi cum aş fi preot la Parohia “Sf. Nicolae” din Bacău. Dar ca o primă constatare, mi s-a părut că aici oamenii sunt mult mai ataşaţi de preoţi; fac foarte frumos împreună un front comun pentru evanghelizare. Cei implicaţi în activităţile parohiale au un simţ deosebit al responsabilităţii. Fiecare îşi ia foarte în serios obligaţiile ce-i revin. În al doilea rând, am observat că toţi oamenii de aici sunt deosebit de primitori.           Sunt gata să-ţi ofere tot ce au mai bun. Ca dificultate pentru mine este faptul că-i înţeleg încă destul de greu. Franceza lor este destul de diferită de franceza pe care am învăţat-o eu (cel puţin ca pronunţie). În ceea ce priveşte mâncarea, este atât de picantă că, după ce mănânci, mai “arzi” pe dinăuntru vreo oră. Sper însă ca în scurt timp să mă acomodez şi cu limba şi cu mâncarea (Pr. Adrian Stoica – Coasta de...

Citeste mai mult

Postat By pe Nov 22, 2005 in Locale | 0 comentarii

Sărbători de iarnă

     Crăciunul, ca aproape peste tot în lume, s-a sărbătorit şi la noi. Diferenţe? Că nu toată lumea a avut o mică iesle, un brad sau pe Moş Crăciun, asta nu înseamnă nimic, mai ales că cea mai mare parte dintre copiii de aici habar nu au de toate astea.      Crăciunul pentru noi a însemnat eveniment, sărbătoare doar pentru că un copil ni s-a născut. Naşterea are o importanţă deosebită pentru oamenii de aici. Tradiţia spune că după ce o femeie a născut, toate rudele, prietenii şi cunoscuţii, dar şi cei care numai află despre acest lucru, trebuie să meargă şi să-i mulţumească, făcându-i o scurtă vizită şi aducând ceva cadouri pentru prunc (de obicei săpun). Iată de ce sfânta Fecioară la noi în capelă a fost îmbrăcată în haine de sărbătoare tradiţionale, aducându-i astfel omagiu şi arătându-i recunoştinţa noastră. Dacă are vreo legătură tradiţia de aici cu ce s-a întâmplat la Betleem rămâne ca cercetătorii să se pronunţe.      Noaptea de Crăciun înseamnă Liturghia Naşterii şi toată “liturgia” ce o...

Citeste mai mult

Postat By pe Nov 20, 2005 in Coasta de Fildeş | 0 comentarii

Veşti de la celălalt capăt al secerişului

          A trecut aproape un an de când am ajuns în Coasta de Fildeş, timp în care am depus eforturi pentru a mă adapta cât mai bine realităţilor de aici. Când mi-am spus că sunt gata de lucru, mi-a fost dat să trec prin situaţii surprinzătoare care mi-au marcat viaţa de misionar. Cred că aţi auzit de lovitura de stat din Coasta de Fildeş. Trăind îndeaproape experienţa acestui război civil de pe poziţia unui preot, străin şi alb totodată, am înţeles mai bine ce înseamnă să fii misionar: curajul de a da mărturie indiferent de situaţie.           În timp ce rebelii se plimbau nestingheriţi prin faţa misiunii, iar rafalele de arme automate se auzeau atât de aproape încât aveam impresia că eram pe un front, totul a prins o altă nuanţă: ceea ce ştiam că se află deja în mine, dar nu am avut vreodată ocazia să mărturisesc, a ieşit la iveală: solidaritate în suferinţă, compasiune, iertare, dragoste şi foarte multă credinţă.           A celebra sfânta Liturghie, implorând încetarea războiului pe care...

Citeste mai mult

Postat By pe Nov 10, 2005 in Ecuador | 0 comentarii

Este nevoie de misionari:Interviu cu Pr. Bartolomeu Blaj

            Preoţii Bartolomeu Blaj şi Petru-Bogdan Răchiteanu s-au întors recent din Ecuador. Părintele Bartolomeu a povestit în faţa participanţilor la Sinod (25 noiembrie 2004) experienţa misionară din Ecuador… nevoia de preoţi care se simte acolo… necesitatea de a duce evanghelia în acele ţinuturi în care o parohie ajunge până la 109 sate. După lucrările Sinodului a fost rugat să răspundă la câteva întrebări. – Cum v-a venit ideea de a pleca în Ecuador ca misionar?           La finalul primului an de studii la Institutul Teologic din Iaşi, studenţii de atunci Ernest Roca şi Rafael Cimpoieşu au fost trimişi în Italia la Seminarul din Udine pentru a continua studiile şi pentru a se pregăti în vederea unui apostolat misionar în Africa. Ideea de preot misionar mi s-a părut frumoasă şi interesantă. În anul de studii care a urmat, această idee a devenit dorinţă şi chiar mi-am exprimat-o părintelui Alois Bulai, rectorul de atunci al Seminarului. Timpul a trecut, am fost hirotonit preot, apoi numit vicar la Gura Humorului, însă dorinţa mea de...

Citeste mai mult

Postat By pe Nov 1, 2005 in Coasta de Fildeş | 0 comentarii

Celebrare catehumenală în Coasta de Fildeş

Celebrare catehumenală în Coasta de Fildeş

          Un grup de 18 catehumeni din Kondoukro, Coasta de Fildeş, au primit botezul. Un grup de 18 catehumeni din Kondoukro, Coasta de Fildeş, au primit sacramentul Botezului, intrând oficial în marea familie a Bisericii Catolice.         Celebrarea catehumenală, prezidată de pr. Gabriel Cimpoieşu, preot misionar român, a avut loc duminică, 5 iunie, în cadrul sfintei Liturghii de la ora 10.00, în prezenţa rudelor şi a întregii comunităţi catolice de acolo. Celebrarea a durat aproape trei ore şi a fost trăită la maximum de fiecare dintre cei prezenţi.         Înainte de intrarea oficială în sânul Bisericii, catehumenii, împreună cu preoţii misionari care s-au ocupat de instruirea lor religioasă, au celebrat ritul Intrarea oficială în catehumenat. Ritul s-a adresat celor care au terminat primul an de catehumenat. Candidaţii au primit câte o cruce, aceasta fiind semnul dorinţei lor de a aparţine lui Cristos.        Întreaga comunitate a participat la sfânta Liturghie cu vie emoţie şi bucurie. Pentru unii...

Citeste mai mult

Postat By pe Oct 31, 2005 in Kenya | 0 comentarii

Corespondenta din Kenya

    În noiembrie 1999, pr. Eugen Blaj si pr. Pavel Chelaru au plecat ca misionari în Kenya. Initial, preotii nostri si-au desfasurat activitatea misionara în dieceza de Nyahururu, sustinuti fiind de dieceza de Padova. În noiembrie 2001, pr. Isidor Mârt s-a alaturat pr. Eugen Blaj. La 28 aprilie 2002 preotii nostri au preluat misiunea Maikona, aflata în dieceza de Marsabit, în desertul Chalbi, din nordul Kenyei.     Misionarii nostri lucreaza în mijlocul triburilor nomade gabra si borana. În noiembrie 2004, pr. Victor Osolos s-a alaturat pr. Eugen Blaj, pr. Isidor Mârt întorcându-se în tara. Împreuna cu pr. Victor au plecat si doi studenti ai Institutului Teologic Romano-Catolic Iasi, Ioan Oancea si Cristian Pista, pentru anul pastoral în misiune, întorcându-se în mai 2005.     Pr. Eugen Blaj relateaza câteva din dificultatile si bucuriile vietii de misionar îndemnând la solidaritate cu “fratii nostri mai mici”. În mod regulat, odata pe luna, vizitam comunitatile mai îndepartate de misiune (peste 10 km), împreuna cu asistenta medicala, care lucreaza atât ca doctorita cât si ca moasa si...

Citeste mai mult

Postat By pe Oct 1, 2005 in Coasta de Fildeş | 0 comentarii

Coasta de Fildeş: cadouri din România

          Dragi copii din Valea Mare, Ştiu că cu ocazia Gref-ului de anul trecut, ajutaţi de preoţi şi surori, v-aţi rugat mult lui Dumnezeu pentru ca pacea să revină în Coasta de Fildeş şi pentru a-i ajuta pe misionari în momentele grele.Vreau să vă asigur că rugăciunile voastre nevinovate au fost ascultate, căci procesul de pace a ajuns la un bun punct, spiritele s-au calmat şi sunt şanse ca în timpul cel mai scurt totul să revină la normal.           De asemenea noi, misionarii, avem multe satisfacţii şi vedem cum Dumnezeu ne ajută mai mult ca oricând. Surorile din Valea Mare mi-au înmânat şi o sumă de bani, pe care tot voi, în dorinţa nobilă de a-i ajuta pe copii de aici, i-aţi strâns cu multă bucurie. Ei bine, cu aceşti bani am făcut ca să vină Moş Crăciun şi la copii de aici. Astfel după Sf. Liturghie de Crăciun peste 200 de copii au primit cadouri. În numele lor şi al nostru (al misionarilor) vreau să vă mulţumesc din inimă...

Citeste mai mult

Postat By pe Oct 1, 2005 in Coasta de Fildeş | 0 comentarii

Iubirea care se dăruieşte

     Deseori când celebrez sfânta Liturghie în comunităţile care au fost încredinţate grijii pastorale preoţilor din Dieceza de Iaşi, în Coasta de Fildeş, rămân plăcut impresionat să văd cum credincioşii îşi manifestă cu mare bucurie credinţa lor în Cristos.      Trebuie să parcurgă un drum destul de lung pe jos până la capelă. Cu toate acestea, chiar dacă celebrarea durează mult, ei participă activ şi dinamic la toate momentele sfintei Liturghii, exprimându-şi bucuria prin cântece şi dansuri liturgice. Cred că ei, împreună cu misionarii, care sunt în prima linie, sunt într-adevăr “pâine frântă pentru viaţa lumii”, aşa cum îi defineşte papa Ioan Paul al II-lea în mesajul pentru Ziua Mondială a Misiunilor din acest an, a cărei temă este: “Misionarii, pâine frântă pentru viaţa lumii”.      De fapt, toţi suntem invitaţi să înţelegem mai bine sensul “euharistic” al existenţei noastre, să devenim şi noi “pâine frântă” pentru fraţii noştri.      În lume există încă oameni care nu îl cunosc pe Cristos. Doar în Coasta de Fildeş, peste 55% din locuitori sunt încă animişti,...

Citeste mai mult

Postat By pe Aug 31, 2005 in Argentina | 0 comentarii

Experienţă misionară în Cordoba

          Mulţumesc mult pentru toate semnele, salutările şi urările cu ocazia venirii primăverii. Cu puţin timp în urmă m-am aventurat într-o mica misiune. Drumul primei mele misiuni a condus spre Balnearia, o localitate liniştită, curată, cu aproximativ şase mii de credincioşi.           Am fost un grup de patru persoane, două călugăriţe şi două persoane laice. Aşa că, această localitate a fost împărţită în patru revenindu-ne fiecăreia câte un sector de misiune. Prin ploaie şi soare, împreună cu o persoană din acel sector, umblam de la o casă la alta pentru a face o scurtă vizită, pentru a sta de vorbă, a ne ruga sau a mângâia când era nevoie. Fiecare casă era pentru mine ca o surpriză şi un semn de întrebare pentru că nu ştiai ce te putea aştepta sau întâmpina.           De multe ori, mai întâi, ne întâmpinau câinii, unii mai prietenoşi iar alţii mai puţin, de nu-ţi venea să te uiţi înapoi. Apoi, întâlneai uşi care se deschideau imediat iar în spatele lor apărea câte un chip vesel, deschis...

Citeste mai mult

Postat By pe Aug 31, 2005 in Argentina | 0 comentarii

“Misiunea de Vară” în Argentina

          Doar câteva cuvinte despre “misiunea de vară” a tinerilor din Dieceza. În fiecare an, la jumătatea lunii ianuarie, se face o săptămână de misiune într-un sat ce aparţine Diecezei, iar în luna octombrie, trei zile de misiune într-o parohie de la periferia oraşului Santa Fe.           Pentru aceste două misiuni, destul de intense, tinerii se pregătesc, atât pe plan spiritual cât şi pe plan material, căci în acele zile de misiune trebuie să se şi hrănească, iar mâncarea o cumpăra cu bani ce îi aduna din activităţile ce le fac în timpul anului, şi, dacă nu e suficient, merg şi apelează la ajutorul credincioşilor din parohiile lor, sau chiar la anumite magazine mari.           În acest fel, lucrează în această misiune tot poporul de bunăvoinţă. Pregătirea spirituală constă în: zile de reculegere, în care tinerii au posibilitatea de a se întâlni mai îndeaproape cu “Cristos, Misionarul Tatălui”; o întâlnire de două zile care constă în dezbaterea diferitelor teme ce privesc situaţia actuală a societăţii noastre, cu care ei se vor întâlni...

Citeste mai mult