Kenya

       – Este prima misiune românească, locuită mai mult în oaze de triburi semi-nomade evanghelizate cu numai 25 de ani în urmă. Misiunea este foarte extinsă (140 km) și cuprinde 5 zone pastorale (Maikona, BadaHurri, Forole, Burgabo și Toricha), fiecare cu câteva filiale. În Maikona misiunea a construit un dispensar, singurul din zonă, care deservește populația din tot deșertul Chalbi și în care se oferă servicii medicale și medicamente. S-au construit și se susțin cu educatori și hrană zilnică 23 de grădinițe și 4 școli primare, frecventate de peste 1000 de copii din toată regiunea. Aici e primul loc în care micuţii triburilor nomade din deşertul Chalbi primesc primele elemente de educație, învaţă să citească, să scrie, să se roage și să cânte. Atât de departe de o lume în care viaţa poate fi trăită decent, în Maikona o grădiniţă înseamnă, de fapt, o baracă de tablă şi adesea chiar umbra unui copac, un educator şi un bol de cereale fierte, oferite gratuit, la prânz, de mâncare. Pentru mai mult de atât nu sunt bani. Misionarii noştri au deja liste de aşteptare cu câteva sute de nume de copii din diferite triburi și de diferite religii care şi-ar dori să aibă măcar atât.Voluntar, au răspuns la apelurile de solidaritate pentru diversele nevoi ale misiunii preoţi, seminarişti și laici: profesori, asistente medicale, constructori, mecanici, jurnaliști etc

Coasta de Fildeș

       – În octombrie 2004, dieceza de Iaşi a primit în administrare misiunea din Djebonoua, cu 53 de sate (40 Km2), 20.000 de suflete şi 1.200 de credincioşi. În anul 2007, Djebonoua este declarată parohie şi se construiește o nouă biserică. Din anul 2006 pr. Gabriel Cimpoeşu este numit paroh al acestei misiuni şi se ocupă de buna desfăşurare a programului religios,celebrarea Liturghiei și întâlnirile de catehizare în 29 de sate, precum și activități sociale locale.Coasta de Fildeş, o ţară ce a trecut printr-un război civil ce a durat 5 ani, suferă încă pe urma nenorocirile abătute asupra oamenilor nevoiaşi. Preţul războiului a fost crunt, mai ales pentru copiii care, după ce şi-au îngropat fie tatăl, fi e mama, fi e pe amândoi, ajung să poarte pe umerii lor povara unei gospodării. Fraţii mai mari fac munci rudimentare pentru a câştiga bani măcar de o pâine, o dată la două–trei zile, în vreme ce cei mai mici se îngrijesc ca puţinele animale pe care le mai au să nu moară de foame. În copilăria lor, nu mai e loc de şcoală. Asta înseamnă că, indiferent de apartenența lor socială sau religioasă, ar rămâne condamnați la o viață de mizerie și sărăcie.Voluntar, au răspuns la apelurile de solidaritate pentru diversele nevoi ale misiunii preoţi, seminarişti și laici: profesori, asistente medicale, constructori, mecanici, jurnaliști etc

Ecuador

– În anul 2005 pr. Bartolomeu Blaj este numit paroh al comunităţii “Sfântul Bartolomeu” din Palestina, care cuprinde oraşul cu acest nume şi aproape 40 de sate din jur, însumând aproape 16.000 de suflete. După 5 ani de activitate, pr. Bartolomeu Blaj menționa 2000 de botezuri, peste 1000 de copii care au primit prima sfântă Împărtăşanie şi sfântul Mir, o biserică şi o casă nouă. În 2009 i se alătură și preotul Ioan Blaj, încredințându-i-se localitatea Santa Lucia, cu 6000 de locuitori și 105 de sate înconjurătoare ca filiale, împrăştiate pe distanţe considerabil de mari, cu populație săracă. Voluntar, de-a lungul acestor ani, au dat o mână de ajutor seminariști și persoane de bunăvoință.