Dupa o perioada lunga de pregatire si asteptare iata ca am ajuns fericitul moment de a pasi pe pamânt african. Am avut o senzatie deosebita, asta si pentru ca este o lume foarte diferita.

Ca oricarui misionar la început mi-a fost un pic frica de tântari si de razboi, dar acum dupa aproape trei saptamâni m-am obisnuit. Apoi este un pic dificultatea alimentatiei, a caldurii si a limbii. Dar toate problemele dispar în fata dorintei lor puternice de a ajunge la pace si pentru ca este o lume foarte religioasa.

          Satisfactiile cele mai mari le da participarea la sfânta Liturghie. Chiar daca tin mai mult de doua ore nu-ti dai seama cum trece timpul. Prin dansuri, cântece vesele, gesturi de comuniune si participare activa la rugaciuni simti cum cerul coboara pe pamânt. Si toate acestea se petrec în timp de tensiuni militare, imaginati-va daca ar fi pace?

          Am fost cu parohul de aici sa concelebrez la o sfânta Liturghie în baule, într-un sat (n-am înteles nimic) si sa concelebrez la o înmormantare a unei surori franceze benedictine. Era pentru prima data când mergeam acolo si am vazut primirea lor calduroasa si marele respect pentru oaspeti.

          Iata pe scurt structura care exista în comunitatea din Djebonoua: un grup de tineri, unul de cateheti, doua coruri (unul de tineri si unul de adulti), un grup de ministranti, Actiune Catolica, o organizatie pentru femei si una pentru barbati, un grup liturgic, un grup carismatic: Reînnoirea carismatica si în curând si Scout. Fiecare îsi îndeplineste misiunea cu sârguinta si daruire. Iar de acum fiind în mijlocul lor vom fi mereu prezenti la activitatile lor.

          Celebram Sfânta Liturghie în fiecare zi la ora 7.00 dimineata, cu o prezenta îmbucuratoare, aproximativ 30 de persoane. Numarul este mic datorita razboiului si pentru ca suntem la început. Numarul este în continua crestere.

Este o comunitate în formare care are ambitia de a face mai mult, credinciosii sunt foarte motivati, iar noi (preotii) speram ca alimentând aceasta daruire a lor sa nu scada niciodata aducând astfel lauda Celui Sfânt.

          Ma simt foarte motivat pentru a merge înainte si sunt foarte curios sa descopar noi lucruri, sa traiesc noi experiente de viata. A avea prieteni atât în România cât si în Italia îmi da mult curaj si ma face sa ma simt bine în interior.

În comuniune spirituala,
Pr. Gabriel Cimpoesu