În perioada 6-9 martie 2016 a avut loc la Zadar, în Croația, Conferința Europeană a Copilăriei Misionare (CEME), care a reunit 35 de responsabili naționali din 19 țări, printre care și România, reprezentată fiind de pr. Florin Petru Sescu și Ana Petrina. Întâlnirea a fost coordonată de Markus Offner, președintele CEME, și de Baptistine Ralamboarison, secretarul general al Operei Pontificale a Copilăriei Misionare pe lângă Sfântul Scaun.

Opera Pontificală a Copilăriei Misionare, este una din cele 4 Opere Pontificale Misionare, instituite și coordonate de către Sfântul Scaun. Celelalte trei opere sunt: Opera Pontificală pentru Propagarea Credinței, Opera Pontificală a Sf. Apostol Petru și Opera Pontificală a Uniunii Misionare.

Această întâlnire europeană a Copilăriei Misionare, se realizează o dată la doi ani, de obicei la Luxemburg, sediul oficial al CEME; însă la ultima conferință s-a decis ca aceasta să poată avea loc și în alte țări, decât sediul principal, drept pentru care s-a ales Croația. Scopul acesteia este întâlnirea responsabililor naționali din Europa pentru a împărtăși din activități și proiecte, pentru a schimba idei și a se îmbogăți reciproc, în urma experiențelor  trăite în țările de misiune, dar și pentru a găsi soluții la provocările cu care se confruntă fiecare în parte.

Prima zi a întâlnirii a fost dedicată prezentării tuturor țărilor și participanților. Într-un prim moment fiecare participant a adus cu el un obiect reprezentativ pentru munca misionară, pe care l-a prezentat tuturor și apoi l-a așezat la altar. Ulterior s-a celebrat sfânta Liturghie și toți s-au întors la locul de odihnă.

 În zilele de lucru ale Conferinței s-a adus în discuție criza refugiaților din Europa și implicațiile acesteia în munca misionară. Se consideră ca fiind relevant acest subiect pentru Copilăria Misionară deoarece ea se ocupă de copiii care suferă, iar aici sunt atât de mulți copii care trăiesc drama războiului și a sărăciei, lipsa apei, hranei și a medicamentelor. Cine și-ar dori să fie în locul lor!?

Plecând de la dimensiunea spirituală a acestei crize, s-a subliniat necesitatea de a acționa ca și creștini, de a nu-i marginaliza și exclude pe copiii care au o altă cultură și o altă religie. S-a reamintit necesitatea găsirii unor soluții sociale și politice la această problemă. Impresionantă a fost descrierea făcută de relatorul primei conferințe, Markus Offner, care a prezentat imaginea de refugiat a lui Isus în țara Egiptului, atunci când era persecutat de Irod. Pornind de la textul din Matei 2,14 care vorbește despre fuga în Egipt: „Sculându-se, [Iosif] a luat copilul și pe mama lui, în timpul nopții, și a plecat în Egipt”; Isus a fost prezentat și el ca un copil refugiat care și-a petrecut primii ani din viață într-o țară străină, într-un mediu diferit, cu o limbă diferită, cu o altă religie și alte obiceiuri.

Un alt subiect interesant al întâlnirii, a fost acela al educației copiilor în cadrul activității misionare, susținut de Malisa Snjezana. A fost prezentat un model pedagogic universal de educație și învățătură a oamenilor, în special a copiilor, și anume Isus Cristos, Învățătorul prin excelență:

1.     Isus construiește o relație de prietenie și încredere cu cei pe care îi învață, știind că o condiție necesară a educației este acceptarea și iubirea necondiționată a celuilalt. Când simți că ești iubit și acceptat așa cum ești, îți deschizi inima către cel care vrea să te învețe, având încrederea și siguranța că o face pentru binele tău. Isus, deși s-a comportat ca un învățător într-o formă prietenoasă, nu a căutat niciodată prietenia ca scop în sine ci creșterea și formarea individuală;

2.     Isus i-a învățat pe oameni într-un mod simplu și clar, cu autoritate, dar și cu dragoste, lipsit de orice interes personal. Isus i-a încurajat pe cei din jurul său să ia decizii, însă nu a forțat niciodată pe nimeni să aleagă sau să facă binele. Deseori s-a adresat astfel: „dacă vrei…”, „cine vrea…”, „dacă cineva vrea…”;

3.     Isus și-a făcut întotdeauna partea sa fără a delega nimănui responsabilitățile sale și fără a lua din responsabilitățile celorlalți. Isus cere ca fiecare dintre noi să își facă partea sa, fără a-i priva pe ceilalți de posibilitatea de a crește și de a-și dezvolta propriile capacități, din cauza lipsei de răbdare, sau a sentimentului că noi suntem de neînlocuit.

4.     Isus a confirmat și susținut cuvintele sale prin propriul comportament, propriul exemplu, propriul mod de a trăi;

5.     Isus a atras atenția de fiecare dată asupra greșelilor și a păcatului, dar niciodată nu a acuzat și umilit persoana. Isus, cunoscător al naturii umane, știe că greșelile sunt cauzate de limitele umane, drept pentru care nu pedepsește și nu umilește persoana ci păcatul și răul.

Pornind de la aceste aspecte s-au trasat câteva linii îndrumătoare pentru procesul educațional, și anume: când cineva vrea să educe, trebuie să o facă cu iubire și încredere, să se apropie de copii cu prietenie, acceptând pe fiecare în mod egal și respectând fiecare stadiu individual de dezvoltare, pentru a inspira încredere în capacitățile proprii, pentru a-i încuraja să fie autonomi și pentru a avea încredere în ei înșiși. Această prezentare și-a arătat rolul ei important în a înțelege modul în care trebuie să ne apropiem de copii, cu prietenie, ajutându-i să crească și să se dezvolte.

Fiecare subiect a fost dezbătut în grupurile de discuții și prezentat apoi în plen. Ca și experiență de grup, dincolo de aceste discuții, s-au organizat trei workshopu-uri diferite cu următoarele teme: „A trăi chemarea ta” (workshop psihilogic), „Imaginația ne dă aripi” (workshop creativ) și „Bagheta Magică a Micilor Misionari” (workshop pedagogic), coordonate de specialiști ai Universității Catolice din Zagreb.

Pe lângă aceste teme și activități comune, în cadrul întâlnirii, fiecare țară a pregătit un stand propriu cu diferite materiale, obiecte și activitățile pe care le desfășoară, astfel încât s-a realizat un schimb de materiale între toți cei prezenți (participanții au avut posibilitatea să adreseze întrebări și să ceară detalii legate de materialele consultate, ceea ce a reprezentat o adevărată sursă de inspirație).

A doua zi am avut posibilitatea de a vizita zona veche și ne-am întâlnit cu un grup de copii din orașul Zadar pentru câteva momente de animare misionară. Aceștia au pregătit un moment artistic, însoțit de un teatru cu păpuși, o scenetă cu viața Sf. Tereza a Pruncului Isus și câteva cântece.  Toate aceste momente s-au încheiat cu Sf. Liturghie celebrată în Parohia Sf. Anton din Zadar, de către nunțiului apostolic în Croația. La aceasta a luat parte și arhiepiscopul locului, Zelimir P., un bun prieten al episcopului nostru Petru Gherghel care a vizitat dieceza de Iași.

Această întâlnire a reprezentat cu adevărat un moment de comuniune și împărtășire cu persoane ce sunt implicate în aceeași activitate, care întâlnesc aceleași provocări și dificultăți. Atmosfera caldă și primitoare, întâlnirea prietenilor mai vechi și evenimentele la care am luat parte, au făcut ca întâlnirea să fie frumoasă și rodnică.