Proiectul #SundayChallengeEvanghelia continuă cu fragmentul evanghelic al celei de-a 20-a Duminici din Timpul de peste an.
Tinerii sunt invitați să descopere în fragmentul evanghelic cât de mare poate fi credința unei mame care își iubește copilul. Unui suflet iubitor îi este mult mai ușor să ajungă la credință, chiar dacă nu face parte din rândul poporului ales. În final, textul ne duce cu gândul la faptul că valoarea unui suflet nu este dată de apartenența sa la un popor sau la o rasă, de statutul social sau de alte considerente umane, ci de iubirea, speranța și credința de care acesta poate da dovadă.
Materialul poate fi descărcat de pe siturile www.ercis.ro și www.cmdiasi.ro, și conține:
- Evanghelia în format video;
- O foaie de însoțire, împărțită în șapte puncte.
Sperăm ca cele pregătite să fie de folos tinerilor și grupurilor parohiale.
Mulțumim tuturor pentru sprijinul oferit cu generozitate Centrului Misionar Diecezan Iași și proiectelor sale, dar mai ales celor care înțeleg că toți suntem misionari și trebuie să vestim Evanghelia în orice loc ne-am afla pe acest pământ.
Materialul în foramat PDF poate fi descărcat dând click aici
Duminică binecuvântată și plină de încredere!
Pr. Florin-Petru Sescu
Aprofundez
„Credința este ca o rădăcină pe care cresc tulpinile, florile și fructele faptelor bune.” – Origene
– Conform promisiunii, Mesia trebuia să-și exercite slujirea în rândul poporului evreu, poporul ales. Doar în această optică poate fi interpretată corect tăcerea lui Isus și refuzul său inițial. Femeia făcea parte din rândul populației canaaneene, populație păgână, politeistă, care reprezenta o adevărată amenințare la adresa purității credinței evreiești, de aici și comparația cu câinii – „căței”;
– Citirea corectă și cu atenție a textului scoate în evidență faptul că refuzul lui Isus și dialogul său cu ucenicii și femeia cananeeană, au fost în așa fel construite încât să pună în evidență credința de nezdruncinat a femeii.
– Rugămintea acestei mame este ascultată datorită credinței umile, încrezătoare, insistente și spontane, care izvorăște dintr-o inimă iubitoare. Un om, fie el și păgân, atâta timp cât iubește, este capabil să ajungă la virtuțile speranței și credinței. Femeia aude de Isus și speră („îndură-te de mine”), iar speranța însoțită de o minimă cunoaștere a lui Cristos („Doamne, Fiul lui David”) are drept rezultat credința;
– În final, fragmentul evanghelic ne învață că valoarea unui suflet nu este dată de apartenența sa la un popor sau la o rasă, de statutul social sau de alte considerente umane, ci de iubirea, speranța și credința de care acesta poate da dovadă.
Pentru reflecție personală:
– Dumnezeu nu înclină spre „preferințe” ci spre a „admira” ce este în inima omului. Dacă prin Botez am devenit copilul lui, trebuie să-mi însușesc aceeași atitudine. Mă întreb:
– Dragostea și respectul meu față de ceilalți ține cont de preferințe? Sunt discriminatoriu în judecățile și atitudinile mele? În parohia mea toți se simt acceptați?
Gând misionar:
Mă rog pentru ca, înțelegând universalitatea Evangheliei, să-mi doresc să lucrez pentru mântuirea tuturor:
Doamne, tu ești Tatăl tuturor, îi iubești pe toți fără să privești la statutul social, la educație sau culoarea pielii. Ajută-ne să ne iubim așa cum și tu ne iubești; învață-ne să trecem dincolo de orizonturile noastre limitate, să ne umplem cu sentimentul creștin al universalității, astfel încât, uniți cu Fiul tău, să putem colabora la construirea împărăției tale de pace și de iubire. Amin.
Tatăl nostru…/ Bucură-te, Marie…/ Slavă Tatălui…