Aceasta a fost expresia pe care a folosit-o un misionar italian, pr. Paul Tablino despre “misiunea” (parohia) Maikona, unde s-a transferat cu putin timp in urma pr. Eugen Blaj care este de un an si jumatate în Kenya (Africa).
Pr. Tablino este primul care a evanghelizat acele locuri, deci poate fi considerat “apostolul” lor; el este cel care a scris si o carte despre cele mai importante triburi din acea zona, Gabbra si Borana, si tot el a alcatuit un alfabet pentru limba acestor triburi, limba borana. Tot despre aceeasi misiune un alt preot misionar italian spunea ca este “locul cel mai frumos din lume…”.
În perioada 8-18 martie 2001 am avut ocazia sa vizitez, împreuna cu pr. Corneliu Berea SVD, acele locuri din nordul Kenyei care nu sunt altceva decât o zona de desert de sute de kilometri. Calatoria noastra a fost motivata de necesitatea de a cunoaste realitatea în care va trai, pentru o perioada de cel putin trei ani, un preot al diecezei noastre, pr. Eugen, si de a putea lua o decizie oficiala (sub forma de contract) cu episcopul de acolo, Mons. Ambrose Ravasi. Aceste lucruri, tinând cont de complexitatea factorilor care intra în discutie, nu se pot rezolva decât pe aceasta cale oficiala.Pr. Eugen Blaj, dupa ce a lucrat o perioada în Parohia de Nyahururu din centrul Kenyei, timp în care a studiat si limba kiswahili, a doua limba oficiala a tarii alaturi de engleza, si-a exprimat dorinta, la cererea episcopului Ravasi, de a merge în aceasta zona din nordul Kenyei, în Dieceza de Marsabit, unde este o mare lipsa de preoti.
Într-adevar, exista misiuni întregi (parohii cu multe filiale) cu mii de credinciosi unde nu este nici un preot. În aceste parohii vin din când în când, în unele locuri o data la doua-trei luni, preoti din alte misiuni care celebreaza sfânta Liturghie.Vizitând aceste locuri, pot spune ca misiunea în care s-a transferat pr. Eugen întruneste cele doua calitati amintite mai sus. Într-adevar, din anumite puncte de vedere, ea poate fi numita “un loc teribil…” pentru ca este aproape incredibil sa vezi oameni care, acum la începutul secolului al XXI-lea, nu cunosc decât doua feluri de mâncare (lapte de capra sau de camila si, eventual, carnea acestor animale); nu stiu ce înseamna pâinea, porumbul, fasolea, orezul etc.; sa vezi cum 6-7 persoane locuiesc într-un “bordei” de forma rotunda cu diametrul de maxim 3 m, facut din nuiele si acoperit cu piei de animale si cu plante uscate; sa vezi copii care merg desculti pe nisip sau pietre la temperaturi de aproximativ 50 de grade… Pe de alta parte se poate vorbi si de “locul cel mai frumos din lume…”, deoarece oamenii acestia stiu ce înseamna fericirea, stiu sa se bucure din toata inima pentru “putinul” pe care-l au, stiu sa zâmbeasca, sa se respecte unul pe celalalt, conform regulilor pe care le impun traditiile lor etc.
În alta ordine de idei, “parohia” unde va lucra pr. Eugen este dotata cu toate structurile necesare unei bune functionari: are casa parohiala, biserica mare si frumoasa, doua scoli primare si gimnaziale, un liceu, dispensar etc. Pentru o perioada pr. Eugen nu va locui în aceasta parohie, ci va locui într-o misiune vecina (cam la 100 de km – 2 ore si jumatate de mers cu masina), împreuna cu doi misionari din Germania. De acolo se va ocupa si de misiunea care-i va fi încredintata ulterior (Maikona). Pr. Eugen si episcopul Ravasi asteapta ca un alt preot din dieceza noastra sa mearga pentru a lucra împreuna.
Pâna atunci pr. Eugen va colabora cu cei doi misionari din Germania.Pe teritoriul Diecezei de Marsabit, aproximativ 15% din locuitori sunt crestini, 5 % sunt musulmani, iar ceilalti traiesc în religiile lor traditionale.Evanghelia a fost predicata pentru prima data în acele locuri acum aproximativ 20 de ani. Misiunea Maikona are cam 7.000 de credinciosi, în afara de cei care sunt în cele patru filiale. Toti acesti credinciosi sufera din cauza ca “sunt ca niste oi fara pastor…”
Pr. Benone Lucaci