Doresc sa va împartasesc putin din marea bucurie pe care bunul Dumnezeu mi-a daruit-o si pe care o traiesc în suflet, ca urmare a reîntoarcerii în misiunea din Maikona, unde este într-adevar o zona de prima evanghelizare.

          Dupa un an de daruire în misiunea din Murungaru, pe data de 18 ianuarie Preasfintitul Petru Gherghel m-a transferat din nou în misiunea din Maikona, unde am mai lucrat pentru vestirea Evangheliei timp de trei ani, împreuna cu Pr. Eugen Blaj. Acum este împreuna cu noi si Pr. Victor Osolos. Credinciosii m-au reprimit cu mult entuziasm, ceea ce mi-a dat mult curaj.

          Misiunea noastra este a cincea ca marime din Kenya. Este întinsa pe o distanta de 19.229 de Km. patrati. Cea mai îndepartata filiala se afla la 125 km, chiar la granita cu Etiopia. Populatia este alcatuita din doua triburi mari nomadice, gabra si borana, alaturi de care sunt si alte triburi mai mici cum ar fi tribul Oata si tribul Burgi. Multi nu au primit înca botezul. Fiind nomazi, ei se muta de ici colo cu tot cu coliba si animale si uneori e greu sa-i gasesti prin oazele desertului. E nevoie de multa rabdare si respect fata de cultura lor traditionala ca sa-i poti ajuta sa-l cunoasca si sa-l iubeasca pe Isus, primind Sfintele Sacramente.

          În fiecare sat de colibe, grupul de crestini, seara, dupa ce termina de muls camilele, se aduna pentru rugaciune si învatatura Evangheliei, pe care le însotesc cu cântari religioase compuse de ei în limba lor borana. Rugaciunea Sf. Rozariu îsi are locul ei. În felul acesta, crestinii îsi marturisesc credinta lor, iar ceilalti oameni nebotezati se apropie încetul cu încetul de bogatia valorilor crestine. Exemplul pe care îl dau crestinii îi ajuta si pe ceilalti sa se apropie de Isus, Izvorul fericirii adevarate.

          Un alt ajutor foarte bun pentru vestirea Evangheliei este educatia religioasa oferita în scolile si gradinitele misiunii. Pr. Eugen Blaj a ajutat fiecare sat de colibe sa aiba o gradinita fie la umbra unei colibe, fie la umbra unui copac. Unde a fost posibil a construit gradinite din tabla si din piatra. Astfel copiii încep sa învete rugaciunile si cântecele religioase înca de la gradinita În satele unde nu este nici un copac pentru a celebra Sf. Liturghie, trebuie sa celebram Sf. Liturghie la umbra unei colibe. Faptul ca oamenii vin la Sf. Liturghie si învatatura, chiar daca în multe locuri trebuie sa stea în soarele puternic din desert, e un semn bun ca samânta credintei creste în sufletele lor.

          Ajutorul spiritual si material pe care ni-l oferiti cu atâta generozitate e într-adevar un foarte mare sprijin pentru vestirea Evangheliei si ajuta ca samânta credintei sa patrunda în sufletele acestor frati si surori ale noastre din Africa, sa creasca si sa rodeasca. Împreuna cu credinciosii de aici, va multumim din suflet pentru tot ajutorul spiritual si material pe care ni-l oferiti.

          Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca înmiit!

Cu bucurie si recunostinta, pr. Isidor Mîrt