Proiectul #SundayChallengeEvanghelia continuă cu fragmentul evanghelic al celei de-a 27-a Duminici din Timpul de peste an.
Isus atrage atenția, chiar și tinerilor, asupra comportamentului egoist pe care îl adoptă omul atunci când are impresia că totul i se cuvine, că este proprietar pe viața sa și pe bunurile lumii acesteia. Deși conducătorii au cea mai mare responsabilitate în această privință, fiecărui om i-a fost încredințată o „Vie” pe care trebuie să o administreze ca să aducă rod.
Materialul poate fi descărcat de pe siturile www.ercis.ro și www.cmdiasi.ro, și conține:
- Evanghelia în format video;
- O foaie de însoțire, împărțită în șapte puncte.
Sperăm ca materialul pregătit să fie de folos tinerilor și grupurilor parohiale.
Mulțumim tuturor pentru sprijinul oferit cu generozitate Centrului Misionar Diecezan Iași și proiectelor sale, dar mai ales celor care înțeleg că toți suntem misionari și trebuie să vestim Evanghelia în orice loc ne-am afla pe acest pământ.
Materialul în format PDF poate fi descărcat dând click aici
Duminică binecuvântată și plină de roade bune!
Pr. Florin-Petru Sescu
Aprofundez
„Un strop de apă stinge setea, o fărâmă de pâine potolește foamea, dar bogăția nu satisface niciodată setea de avere.” – Plutarh
– Fragmentul este legat de uzanțele timpului, când diferiți proprietari de pământ investeau bani în plantarea unor vii pe care le încredințau oamenilor pentru a le cultiva.
– Înțelesul parabolei este clar: Dumnezeu a încredințat poporul său conducătorilor, dar aceștia au început să se folosească de popor spre binele lor propriu, purtându-se rău cu profeții trimiși de Dumnezeu și dându-l la moarte chiar pe Fiul său.
– Toți oamenii sunt ispitiți, mai mult sau mai puțin conștient, să se folosească de bunurile încredințate, chiar și de Evanghelie, spre propriul interes, uitând că nimeni nu este stăpân în lumea aceasta, ci doar administrator; că nimeni nu va lua nimic cu sine, decât ceea ce a adunat spre binele lui Dumnezeu și al aproapelui.
– Isus atrage atenția asupra comportamentului egoist și avar al multora dintre cei care, uman sau spiritual, au fost puși să conducă. Via iubită este reprezentată de: Biserică, dieceză, parohie, familie, comunitate, societate, lume. Rodul acestora este un bun comun și nu unul personal, egoist.
Pentru reflecție personală:
– Viața și lumea sunt via în care au lucrat părinții, profesorii, preoții, mai marii mei pentru a aduce rod; dar și via în care eu am responsabilitatea de a munci. Mă întreb:
– Mă consider proprietar pe viața mea și lumea în care trăiesc? Ce-i ofer lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat? Cum mă comport cu biserica, preoții, ceilalți credincioși?
Gând misionar:
Mă rog nu numai pentru cei care ne conduc, dar și pentru noi toți:
Doamne, Dumnezeul nostru, tu care ne chemi să cultivăm via ta pentru ca ea să aducă roade de har, ajută-ne când ne lipsește curajul și dă-ne puterea Duhului Sfânt; ajută-ne când egoismul amenință să împietrească inima noastră și revarsă în noi izvorul iubirii tale; iar atunci când vom găsim succesul, eliberează-ne de mândria de a ne atribui doar nouă toate meritele. Ajută-ne să nu uităm de Tine și de aproapele. Amin.
Tatăl nostru…/ Bucură-te, Marie…/ Slavă Tatălui…