Purtători ai speranței evanghelice
„Purtători ai speranței evanghelice”
19 Octombrie – Cea de-a 88-a Zi Mondială a Misiunilor
Am intrat cu pași repezi în luna octombrie, lună închinată cu precădere recitării Sfântului Rozariu, dar și redescoperirii dimensiunii misionare a Bisericii. Pe data de 19 octombrie, anul acesta, vom celebra cea de-a 88-a Zi Mondială a Misiunilor, iar mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc adresat Bisericii universale cu ocazia acestei zile se deschide cu următoarele cuvinte: Astăzi sunt încă mulți care nu-l cunosc pe Isus Cristos. De aceea rămâne de mare urgență misiunea „ad gentes”.
Biserica s-a născut în ieșire, adică mergând să vestească și să transmită evanghelia mântuirii. Această dimensiune în ieșire trebuie păstrată și cultivată, pentru ca Biserica să-și găsească mereu bucuria și prospețimea vestirii evanghelice. Dar, pentru a ieși înaintea lumii trebuie să porți ceva: un mesaj, o speranță; speranța evanghelică pe care apostolii au primit-o de la Isus și pe care au transmis-o mai departe. Iar dimensiunea misionară în cadrul Diecezei de Iași, deși ne duce automat cu gândul la misionarii noștri plecați în Kenya, Coasta de Fildeș și Ecuador, cuprinde și angajarea de a-l vesti pe Cristos în mijlocul societății actuale, în mijlocul lumii care tinde puțin câte puțin să uite de Dumnezeu și de valorile creștine.
Centrul Misionar Diecezan de Iași propune pentru anul misionar 2014-2015 tema Purtători de speranței evanghelice, încercând să transpună în mod practic invitația Sfântului Părinte cuprinsă în mesajul Zilei Mondiale a Misiunilor de anul acesta. Cel care iese, poartă cu sine ceva; cel care poartă cu sine ceva, se îmbogățește înțelegând tot mai mult ceea ce poartă: Fericiți ochii care văd ceea ce vedeți voi! (Lc 10,23). Ceea ce am văzut, ceea ce cunoaștem, purtăm cu noi, iar fericirea este deplină. Ca și creștini purtăm în noi speranța evanghelică a mântuirii și iubirii lui Dumnezeu.
Incursiunea în textul mesajului Sfântului Părinte și în propunerile Centrului Misionar Diecezan pornește de la o relatare a unui medic italian care a făcut o experiență misionar-umanitară în Tanzania. Fiind în misiunea italiană și asigurând consultațiile și tratamentul copiilor bolnavi, a primit la o vizită medicală pe o tânără mamă localnică ce purta în brațele sale un copil extrem de slăbit și bolnav. Aceasta îi cerea insistent să-i vindece copilul pentru că nu știa ce să mai facă pentru el. Medicul i-a explicat că el se străduiește să-și facă datoria de medic, să consulte, să prescrie tratamente, dar sănătatea este oferită de Dumnezeu celui care i-o cere cu ardoare. Copilul a fost pus sub supraveghere la cererea medicului și i-a fost prescris un tratament corespunzător. Femeia a fost invitată de medic să aibă încredere în bunătatea lui Dumnezeu și să ceară ajutorul Mariei. După ce copilul a fost internat, femeia s-a întors la doctor cu o față senină, caldă și recunoscătoare. A luat mâna doctorului, a sărutat-o și i-a mulțumit pentru tot ceea ce a făcut. Doctorul i-a explicat că nu făcuse, încă, nimic, dar femeia i-a replicat: „Ba da! Ați făcut chiar foarte mult, mi-ați redat speranța!”
A reda speranța, a reînvia speranța celui care a pierdut-o, este o mare provocare pentru zilele noastre. Într-o lume atât de lovită de încercări, de epidemii, de instabilitate economică, de criză spirituală și materială, de valuri continue de știri șocante și rele, omului îi este greu să-și regăsească bucuria, dacă în interiorul său nu este sădit sau cultivat un mic bob de muștar al speranței.
Medicul italian a reușit să redea speranța pentru viață acelei femei. Copilul s-a vindecat datorită tratamentului și faptului că mama sa a început să se roage cu mai mult curaj și speranță. Poate societatea de astăzi este asemenea unui copil răpus de un cumul de boli pe care cu greu reușim să le identificăm. Atunci, acest copil are nevoie de o mamă care să-i poarte de grijă, să se roage pentru el – prima datorie a creștinului ca misionar, și de un medic bun care să le redea celor doi speranța – cea de-a doua datorie a creștinului misionar, implicarea concretă în a vesti cuvântul lui Dumnezeu.
Conștiința faptului că toți sunt iubiți și mântuiți de Dumnezeu umple inima de bucurie și de entuziasm pentru a vesti Evanghelia tuturor, amintește în mesajul său Sfântul Părinte. Tot el invită pe creștini să-l repună în centru pe Cristos, izvorul bucuriei și al entuziasmului. Iar cel ce-l are în centrul oricărei preocupări pe Cristos, are în centru speranța evanghelică sădită la botez, care are nevoie de grijă pentru a încolți și a aduce rod, atât pentru el, cât și pentru alții. De reaprinderea speranței depinde fericirea, bucuria și entuziasmul omului, atât în viața de zi cu zi, cât și în viața spirituală.
Purtători ai speranței evanghelice, tema noului an misionar, se presupune a fi o invitație la a redescoperi importanța speranței în viața Bisericii.A vorbi despre speranță înseamnă a vorbi despre locul pe care-l deține viitorul în viața religioasă a Bisericii, un viitor de fericire, la care toți sunt invitați, nu doar ca realitate dorită a acestei lumi, dar ca realitate de viață veșnică în care omul va fi asemenea lui Dumnezeu (cf. 1In 2,25:3,2).
Cunoașterea iubirii lui Dumnezeu, încrederea în fidelitatea sa și credința în făgăduințele sale sunt garanția împlinirii acestui viitor și dă șansa omului să-i presupună minunățiile. Sfânta Tereza a Pruncului Isus, patroana misiunilor propusă ca figură reprezentativă a acestui an, este un exemplu în acest sens, invitându-ne pe toți să fim misionari, vestitori ai lui Cristos în viața noastră de zi cu zi.
Pentru ca datoria misiunii ad gentes, a evanghelizării popoarelor, să fie eficientă și împlinită așa cum se cuvine, amintea Sfântul Părinte, trebuie să fie mereu cufundată în bucuria Evangheliei și alimentată de o iubire pe măsură. Iar toate acestea nu vin decât dintr-o reînnoire continuă a conștiinței că suntem Purtători ai speranței evanghelice.
Materiale Octombrie Misisonar “aici”
Pr. Florin-Petru Sescu
director al
Centrului Misionar Diecezan Iași