Meniul paginilor
 
 
 
 
 

Postat By pe May 8, 2021 in Articole, Impresii misionare, Internaționale, Slideshow | 0 comentarii

„Părinte, nu puteam să nu-i ajut!”

„Părinte, nu puteam să nu-i ajut!”

După ce în Postul Mare credincioșii diecezei de Iași au participat la proiectul „Cutia Speranței”, iar preoții din parohiile participante și binefăcătorii au început să strângă aceste cutiuțe după Paști, văzând generozitatea extraordinară a oamenilor care a ajuns la Centrul Misionar Diecezan, mi-au venit în minte cuvintele unui tânăr pe nume Akec din Sudanul de Sud: „Părinte, nu puteam să nu-i ajut!”

Pentru a înțelege mai bine aș vrea să vă relatez pe scurt experiența părintelui Antonio, preot misionar pentru mult timp în Sudanul de Sud. Acesta povestește cum tânărul Akec a ajuns la misiune pe când avea doar 14 ani. Akec s-a refugiat pe lângă misionari după ce satul său a fost masacrat de către tribul Mundari. Era inteligent, cunoscător al limbii și culturii propriului trib, dar și a altor triburi. Imediat cum a ajuns la misiune a început să învețe catehismul și în mai puțin de doi ani a fost botezat. După botez le-a spus preoților: „În zona din care provin toți sunt păgâni; dacă mă întorc acolo, mă vor ucide. Aș vrea, dacă este posibil, să rămân lângă voi, să vă însoțesc și să vă ajut în toate călătoriile, pentru a face și ceva pentru Dumnezeu.” Timp de trei ani Akec i-a urmat și însoțit pe misionari în toate călătoriile. Primea mâncare și apă de la misiune, dar trăia în afara ei. Într-o zi, dis de dimineață, cu capul plecat și temător, se apropie de intrarea misiunii și strigă: „Părinte! Vă rog să mă iertați!” Părintele Antonio iese și îl întreabă ce s-a întâmplat. Akec, stând la distanță îi arată o pată maro și îi spune că se teme că are lepră. Părintele rămâne mirat, dar Akec continuă: „De patru ani, de când l-am întâlnit pe Isus, ajut o femeie săracă și pe copiii ei bolnavi de lepră. M-am ferit tot timpul, dar nu știu cum m-am îmbolnăvit.” Lăsând capul în jos a continuat: „Părinte, nu puteam să nu-i ajut! Isus ne invită să avem grijă de toți cei săraci, bolnavi și în suferință… nu puteam să nu-i ajut!”

Părintele Antonio l-a încurajat, i-a purtat de grijă, și-au făcut împreună analizele și au urmat un tratament îndelungat. Povestind cele întâmplate părintele mărturisește: „Rămân impresionat de bunătatea, generozitatea și iubirea de care dau dovadă acești oameni. Uneori acești creștini, abia convertiți, ne întrec în a trăi iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele.”

„Părinte, nu puteam să nu-i ajut!” sunt cuvinte ce se potrivesc tuturor credincioșilor din Dieceza de Iași și tuturor oamenilor de bunăvoință. Pentru cei care s-au hotărât să ajute misiunile generozitatea a presupus uneori sacrificiu, dar nu au renunțat să creadă că ajutorul lor este extrem de important pentru misiuni, că deși nu sunt misionari în acte, sunt misionari în cuget.

De fapt, misionar este tot omul care, atins de bunătatea lui Dumnezeu, se simte mișcat să întrupeze în faptele sale Evanghelia, oferind o cană de apă și o porție de mâncare celui care nu are puterea de a-și procura singur. Deși activitatea lui nu trece granițele propriei comunități, el se simte încurajat să ofere mica lui contribuție pentru Dumnezeu și pentru Evanghelie.

Centrul Misionar Diecezan, în numele misionarilor și a oamenilor din misiuni, mulțumește tuturor comunităților și tuturor binefăcătorilor care au spus în sinea lor asemenea lui Akec: „Părinte, nu puteam să nu-i ajut!”

Pr. Florin-Petru Sescu

Posteaza un raspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *