Vizita PS Petru Sescu, episcop auxiliar al Diecezei de Iaşi, şi a pr. Florin-Petru Sescu, director al Centrului Misionar Diecezan de Iaşi, a continuat în Panama. Comunităţile vizitate au fost cele aparţinând misiunii româneşti din Chirique Grande, îngrijite de pr. Paul Roca.

Vă invit la cea de-a doua parte a călătoriei noastre…

După ce sâmbătă şi duminică, 21 şi 22 ianuarie, au fost sfinţite cele două bisericii din misiunea Almirante, Ojo de Agua şi Mila 3, în zilele următoare am fost invitaţi de PS Anibal Saldana să vizităm oraşul Cianghinola, sediul curiei prelaturii, şi oraşul Bocas, sediul catedralei episcopale. Promit să vorbesc despre zile neoficiale ale călătoriei noastre, în următorul articol. Acum vă invit la cea de-a doua parte oficială a vizitei noastre în Panama:

Prima zi în misiunea Chirique Grande (26 ianuarie)

În dimineaţa zilei de 26 ianuarie, am pornit cu o barcă de pe insula Colon spre cea de-a doua misiune a Diecezei de Iaşi în Panama, spre localitatea Chirique Grande. Drumul pe mare a durat aproximativ o oră, cu o ambarcaţiune destul de rapidă ce asigură transportul comun între insule. Am ajuns pe la ora prânzului, împreună cu pr. Paul Roca, în micul port al localităţii. De aici, printr-o ploaie măruntă, am pornit pe jos spre casa misiunii.

După ce ne-am întremat puţin la prânz, am plecat spre o localitate apropiată, Punta Penia, acolo unde un număr micuţ, dar inimos, de oameni ne aşteptau. Părintele Paul ne-a spus că oamenii din localitate sunt toţi agricultori, destul de săraci, dar muncitori şi implicaţi în viaţa Bisericii. Am constatat lucrul acesta în modul în care au participat la Sfânta Liturghie: gesturile şi rugăciunile simple şi din toată inima ne-au convins. Cel mai mult ne-a atras atenţia faptul că toată lumea cânta, chiar dacă nu toată lumea avea înclinaţie muzicală. La final ne-au mărturisit că se bucură mult că un episcop din România a venit să-i viziteze.

Seara s-a încheiat cu Sfânta Liturghie celebrată în biserica centrală a misiunii, în Chirique Grande. Oamenii de aici s-au arătat foarte încântaţi de vizita noastră şi au venit să ne salute personal, mai ales că cei mai mulţi aşteptau acest moment pentru a ne cunoaşte.

A doua zi în misiunea Chirique Grande (27 ianuarie)

Dimineaţă, după micul dejun, pr. Paul ne-a anunţat că în acea zi vom vizita trei comunităţi ale misiunii sale. Acestea erau: 1. Escobal – o comunitate îndepărtată în pădure; 2. Bajo Cedro – o localitate săracă ce se afla pe drumul principal; 3. Palma Real – o localitate catolică mai veche.

Aşadar, dimineaţă am pornit sper prima comunitate, Escobal. După ce am părăsit drumul principal şi am intrat în pădure, am parcurs mai bine de 10 km cu maşina printr-o zonă accidentată, în care, spunea părintele misionar, cu ceva timp în urmă o maşină a căzut într-o râpă pentru că frânele maşinii nu au mai ţinut. Cu încredere în Dumnezeu, dar şi cu multă emoţie am ajuns la biserica aflată în pădure. Aici un grup mic de oameni ne aşteptau pentru a celebra împreună Sfânta Liturghie. Părintele Paul ne-a spus că această comunitate are nevoie de încă mult timp pentru a se aduna. Oamenii răsfiraţi prin pădure sunt greu de găsit şi de evanghelizat. Această comunitate mică ne-a impresionat prin răspunsuri simple pe care le-au dat şi prin modul în care ne-au primit şi omenit. La final ne-au oferit portocale şi ceva de băut, deşi sunt izolaţi şi fără prea multe posibilităţi. Atunci când la final a început să plouă, ne-am rugat să nu curgă torenţial apa, pentru a ajunge cu bine la drumul principal.

După amiază, am poposit în localitatea Bajo Cedro, cea mai îndepărtată comunitate aflată pe drumul principal, aproximativ 50 km. Aici, ne-a spus pr. Paul, că se află una din comunităţile cele mai sărace, lucru pe care l-am constat şi noi mai ales în privinţa caselor şi a modului în care arată capela. Ceea ce o caracterizează cel mai mult este faptul că pune foarte multă inimă în tot ceea ce face pentru Biserică. Oamenii sunt primitori, îl înconjoară cu mult căldură pe părintele misionar, pregătesc cântecele şi se simt ca o familie. Ne-a impresionat modul în care toată lumea cânta şi răspundea la întrebările misionarului. Nu putem să trecem cu vederea faptul că un om în vârstă, care a învăţat singur să cânte la chitară, vine de fiecare dată la Sfânta Liturghie şi acompaniază cântările, aşa cum poate. Şi oamenii de aici ne-au mulţumit pentru vizită şi a fost o mare bucurie să vadă interesul nostru pentru ei.

Ultima localitate vizitată a fost Palma Real. Aici, deşi este una din cele mai vechi comunităţi catolice, lipsa preotului a dus la îndepărtarea oamenilor de biserică. Părintele Paul, de un an de când se îngrijeşte de misiune, a reuşit să readucă o parte din credincioşi înapoi la credinţă. PS Petru i-a îndemnat la predică să urmeze exemplul patronului lor, Sfântul Ioan Bosco şi să se străduiască şi ei să aducă pe cât mai mulţi înapoi la Dumnezeu. Şi aici oamenii prezenţi ne-au mulţumit pentru vizită. La final de zi ne-am bucurat că am reuşit să vedem o altă parte a realităţii misionare.

A treia zi în misiunea Chirique Grande (28 ianuarie)

Ziua de sâmbătă a fost dedicată unei singure comunităţi, mai exact localitatea Alto de la Gloria. Aşa cum îi spune şi numele, “înaltul cerului”, această localitate se află pe înălţimi, mai exact la conta 1.400. Pentru că nu există nici un drum de acces, toată această distanţă a fost parcursă de PS Petru Sescu, pr. Paul Roca şi de subsemnatul, pr. Florin-Petru Sescu, pe jos, prin pădure, pe o potecă plină de pietre şi noroaie. Urcarea a durat mai bine de două ore, dar la final i-am mulţumit lui Dumnezeu că am ajuns cu bine la destinaţie, obosiţi, dar teferi şi nevătămaţi.

Sus pe munte ne aştepta un grup restrâns de indigeni. Am fost avertizaţi de părintele misionar că oamenii de aici sunt reci şi lipsiţi de orice formă de expresivitate şi totuşi, deşi pregătiţi în prealabil, realitatea tot ne-a surprins. Am întâlnit oameni care, fără voia lor, ci doar din punct de vedere cultural, nu au schiţat nici un gest la sosirea noastră. În acel moment am apreciat şi mai mult eforturile misionarilor noştri, care, trecând peste greutăţile urcării muntelui şi lipsa de reacţie a oamenilor, continuă să-l vestească pe Dumnezeu, continuă să meargă şi să celebreze Sfânta Liturghie. Experienţa din localitatea Alto de la Gloria, a confirmat ceea ce am constatat şi în misiunea Almirante, la pr. Roberto Vacaru: curajul unui misionar înseamnă de cele mai multe ori a trece peste momentele de descurajare şi răceală din partea celor din jur şi să continui să evanghelizezi, să duci vestea cea bună tuturor.

Sfânta Liturghie a fost celebrată într-o capelă sărăcăcioasă din lemn, cu o masă de altar rudimentară şi cu un paviment care era sărit şi deformat. PS Petru i-a încurajat să nu-şi piardă încrederea în Dumnezeu şi să continue să se roage. Pe înălţimea mulţilor a fost celebrată o Liturghie simplă, prin cuvinte simple, pentru nişte oameni foarte simpli. După Sfânta Liturghie am făcut o fotografie împreună, având în spate marea întinsă şi insulele văzute de la înălţime, de la 1.400 de metri deasupra mării.

După amiază, am rămas la casa misiunii pentru că au început pregătirile pentru consacrarea altarului şi sfinţirea lucrărilor bisericii din Chirique Grande. Corul şi cei implicaţi în pregătirea mesei de a doua zi, erau în jurul misiunii.

Consacrarea altarului şi sfinţirea lucrărilor din Chirique Grande (29 ianuarie)

În dimineaţa zilei de 29 ianuarie, toţi ne-am trezit cu emoţie. Cu siguranţă, cel mai emoţionat era pr. Paul Roca. Pentru comunitatea din Chirique Grande şi pentru dânsul, care îi păstoreşte de un an de zile, ziua cea mare sosise.

Ne-am bucurat să vedem dis-de-dimineaţă oamenii implicaţi deja în pregătirea ultimelor amănunte pentru celebrare. Înainte de Sfânta Liturghie au fost făcute ultimele repetiţii pentru cântece şi au fost pregătite ultimele amănunte pentru masa de după eveniment.

La celebrare au venit să participe şi reprezentanţi din multele comunităţi ce aparţin misiunii. Aceştia au dat culoare prin îmbrăcămintea şi darurile lor pregătite pentru ofertoriu. Se citea pe chipul multora bucuria de a vedea biserica centrală a misiunii cu acoperişul şi interiorul schimbat, dar mai ales un altar şi un prezbiteriu nou. Profit de ocazie pentru a spune că pr. Paul a ţinut să mulţumească de mai multe ori preoţilor şi credincioşilor din România, care prin intermediul Centrului Misionar Diecezan de Iaşi l-au susţinut cu cea mai mare parte din banii necesari finalizării acestui proiect.

La ora 11:00 a început solemn Sfânta Liturghie. La ceremonii au participat PS Anibal Saldana, PS Petru Sescu, pr. Paul Roca şi pr. Florin-Petru Sescu. Ritualul a început fără tăierea panglicii inaugurale pentru că această biserică era construită deja de ceva timp, doar că avut nevoie de renovare şi construirea unui prezbiteriu şi a unui altar. Aşadar, cu o introducere scurtă cu privire la însemnătatea momentului şi importanţa gesturilor liturgice s-a trecut la sfinţirea cu apă a poporului şi a bisericii.

Ca de fiecare dată, la celebrările solemne, atmosfera de sărbătoare s-a văzut în gesturile şi cântările celor prezenţi. Corul i-a animat pe toţi, trezind în cei prezenţi dorinţa de-a-i mulţumi lui Dumnezeu şi de a-l preamări prin cântece, aplauze şi mişcări.

PS Anibal Saldana, episcop al Prelaturii de Bocas del Toro, care a prezidat Sfânta Liturghie în limba spaniolă, i-a îndemnat la predică pe credincioşi să preţuiască altarul – locul prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul lor, biserica – locul comuniunii mai depline cu El, şi mai ales pe pr. Paul Roca – cel care se străduieşte atât de mult să-l facă prezent pe Dumnezeu în mijlocul comunităţilor din regiunea Chirique Grande. Ca şi la celebrările precedente, după predică, altarul a fost uns cu uleiul binecuvântat, adus din România. Un grup de persoane îmbrăcate tradiţional au aşezat faţa de altar, lumânările şi toate celelalte obiecte liturgice, iar episcopul a continuat Sfânta Liturghie în mod obişnuit.

La final PS Petru Sescu i-a salutat pe toţi, transmiţând gândul călduros al PS Iosif Păuleţ şi al tuturor credincioşilor din Dieceza de Iaşi. I-a îndemnat pe toţi să-l preţuiască pe pr. Paul Roca şi să aibă grijă de el. Pr. Florin-Petru Sescu a transmis gândul de preţuire a tuturor credincioşilor din Dieceza de Iaşi, care se roagă pentru misiuni şi susţin material proiectele Centrului Misionar Diecezan de Iaşi. La fel, spre final, s-a subliniat faptul că generozitatea este o chestiune de inimă şi nu de avere, pentru că mulţi oameni din România, chiar cu venituri mici, ştiu să ofere în fiecare an ceva pentru misiuni, atât prin donaţii, dar mai ales prin “Cutia Speranţei”.

Pr. Paul a mulţumit la final tuturor binefăcătorilor, precum şi comunităţii care s-a implicat atât de frumos în organizarea sărbătorii. A subliniat faptul că a rămas şi el plăcut surprins de modul în care oamenii s-au implicat şi mai ales pentru modul în care corul, condus de Kevin – un viitor diacon permanent, a animat celebrările şi participă la cele mai multe evenimente din misiune.

După Sfânta Liturghie toţi cei prezenţi au fost invitaţi la o agapă frăţească, moment de sărbătoare, dar mai ales de comuniune, având în vedere că o parte dintre ei veniseră de departe pentru a participa la ceremonii.

În final le mulţumim şi noi tuturor celor care ne susţin spiritual şi material misiunile: preoţi, persoane consacrate sau laicii; de România sau din străinătate. Vă mulţumim pentru toate proiectele, dar în mod special pentru construirea altarului şi renovarea bisericii din Chirique Grande, Panama.

În încheiere…

Vă mulţumim pentru toate rugăciunile cu care ne-aţi însoţit şi vă mărturisim că vizita noastră în Panama a fost una rodnică, mai ales din punct de vedere spiritual.

Mii de mulţumiri tuturor celor care au contribuit la aceste proiecte: Picturile bisericii din Ojo de Agua; altarul şi construcţia bisericii din Mila 3; Renovarea bisericii din Chirique Grande.

Pr. Florin-Petru Sescu