Interviu cu seminaristul Laurentiu Luca, din anul V, care a desfăşurat anul pastoral în parohia „Notre Dame de L’Assomption” din Djébonoua, Arhidieceza de Bouaké, Coasta de Fildeş.

     De câţiva ani se tot vorbeşte de misiunea de evanghelizare. Cum s-a dezvoltat acest concept de-a lungul timpului până la faptul concret de a ajunge acolo, în misiune? În ce măsură s-au împlinit aşteptările pe care le-aţi avut în această privinţă?

     Pentru a înţelege mai bine cum se desfăşoară activitatea în Coasta de Fildeş voi reda pe scurt istoria parohiei Djebonoua.

     Djebonoua este o parohie relativ tânără; a fost înfiinţată în anul 2007 iar conducerea acestei parohii a fost încredinţată preoţilor misionari italieni, având colaborator pe părintele Gabriel Cimpoeşu, actualul paroh al comunităţii. Parohia aparţine arhidiecezei de Bouake şi tribului baoule (care este tribul majoritar din Coasta de Fildeş cu un procentaj de 25% din populaţia totală a ţării. Este unul din cele 62 de triburi), mai exact sectorului „S”.

     Djebonoua este o comună care înglobează 51 de sate. Dintre aceste sate, până când noi am ajuns acolo, 28 de sate erau deja evanghelizate (adică cel puţin o dată pe lună sau o dată la două luni se celebra o Liturghie în aceste 28 de sate). Pe parcursul unui an pastoral au loc 2 evanghelizări. Au loc doar două evanghelizări pentru ca noile comunităţi să reuşească să se organizeze: să-şi dobândească proprii cateheţi, propriul loc de cult. În procesul lor de formare, aceste noi comunităţi sunt ajutate de cateheţi şi comunităţile vecine. Toate aceste sate nou evanghelizate ajung să aibă cateheţii săi proprii (cel puţin unul) care au o misiune foarte importantă: ei fac liturgia cuvântului în fiecare duminică şi sărbătoare, fac pregătire cu catecumenii, fac cateheze cu credincioşii din satul lor, pregătesc comunitatea sub aspectul liturgic. Pentru a reuşi să-şi îndeplinească cât mai bine misiunea lor, cateheţii, după ce au urmat cursurile necesare pentru a deveni cateheţi (6 luni – au loc în Bouake), ei participă lunar la pregătirea cateheţilor ţinută de părintele paroh. La noi, în Djebonoua, această formare avea loc în prima miercuri din lună. Pe durata celor şase luni noi am participat la două evanghelizări (una în noiembrie şi o alta în ianuarie).

     La evanghelizarea unui sat, participa întreaga parohie. În realizarea evanghelizării catehetul are un loc decisiv. El pe durata unui an (uneori mai mulţi ani) vorbeşte mai întâi cu şeful satului şi cu notabilii pentru a le cere permisiunea de a evangheliza satul respectiv. În ziua evanghelizării parohia întreagă (adică credincioşii din cele 28 de sate evanghelizate) se adună în satul respectiv. Au loc saluturile (foarte importante în cultura tribului baoule), câteva dansuri şi apoi momentul central: patima, moartea şi învierea lui Cristos. Liturghia, animată de diferite coruri, poate dura mai mult de trei ore şi jumătate. După liturghie se organizează o agapă frăţească. După această agapă, diferite coruri din diferite filiale îşi manifestă bucuria credinţei prin cântece şi dansuri. Catehetul vorbeşte cu notabilii satului pentru a fixa data următoarei liturghii. Apoi fiecare se întoarce acasă.

     Înainte de a merge în misiune nu ştiam mai nimic despre evanghelizare decât, bineînţeles, la nivel teoretic. Foarte surprinzător pentru mine a fost să constat că evanghelizarea şi catecumenatul se desfăşoară conform normelor pe care le găsim în Magisteriul Bisericii în mod strict.

     Care au fost activităţile principale care au caracterizat actul misionar în timpul anului pastoral?

     Activităţile principale au fost numeroase: în primul rând participam zilnic la Sfânta Liturghie în sat ajutându-l pe preotul paroh, iar apoi îl însoţeam şi în celelalte filiale. Miercurea făceam pregătire cu copiii din anul al III-lea de catecumenat (care au fost botezaţi cu o săptămână înainte de plecarea noastră) despre sacramente. Apoi, duminica, pe rând, împreună cu Aurelian, făceam liturgia Cuvântului în şase dintre cele mai importante filiale. Tot duminica participam la întâlnirile copiilor (CV-AV) şi ale tinerilor (JEC).

     Apoi, bineînţeles erau şi alte activităţi secundare: vizitarea bolnavilor, întâlnirile de sector, (un fel de întâlniri decanale de la noi). Participarea la CEB (comunităţi ecleziale de bază în număr de nouă Djebnoua. La aceste întâlniri, care aveau loc în fiecare miercuri seara se făcea un fel de Lectio divina).

     Ştim că există o diferenţă semnificativă de cultură, tradiţii, obiceiuri, între noi şi cei din Coasta de Fildeş. Dar credinţa? Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte trăirea credinţei?

     Chiar dacă parohia este tânără, credinţa bouleilor este foarte vie, foarte activă; sunt oameni care o dată botezaţi se implică activ în viaţa Bisericii. Cei din parohie participă zilnic la Sfânta Liturghie şi se împărtăşesc toţi (la Liturghie participă zilnic cel puţin 15 persoane), iar duminica cel puţin 500-600 de persoane, iar participarea este vie, activă, cu multe cântece şi dansuri. Credinţa lor se poate vedea din bucuria pe care o manifestă şi din faptele lor. Dacă ar fi să fac o comparaţie între credinţa lor şi a mea pot spune că: am mers în misiune cu gândul de a-i evangheliza şi de a-i catehiza şi m-am trezit că eu sunt cel care a fost catehizat de ei. Chiar dacă au fost de curând evanghelizaţi, credinţa lor este mult mai matură decât credinţa noastră.

     Care a fost punctul culminant al misiunii?

     Mi-e greu să stabilesc unul singuri; probabil că momentul culminant a fost cel al botezului copiilor şi al adulţilor în prima Duminică a Paştelui. A fost unul dintre multele momente emoţionante: mai întâi pentru că cei 10 copii, pe care i-am pregătit şase luni au fost botezaţi (cu o vârstă între 12 şi 20 de ani), apoi pentru că, în momentul botezului am văzut persoane de peste şaptezeci de ani şi chiar pe unii dintre copiii pe care i-am pregătit plângând de bucurie. Pe lângă acest moment au fost şi multe alte momente: cele două evanghelizări, liturgiile cuvântului pe care le-am făcut, sărbătorile Crăciunului şi ale Paştelui, ziua diecezană a tineretului care a avut loc în Djebonoua, anul trecut, Calea sfintei Cruci din fiecare zi a postului mare, Duminica Floriilor, şi, bineînţeles, ultima Liturghie. Modul de a trăi aceste momente forte ale anului pastoral, dau dovadă de bogăţia credinţei lor.

     V-aţi mai întoarce?

    Şi mâine.

   Mulţumim frumos!