Deseori când celebrez sfânta Liturghie în comunităţile care au fost încredinţate grijii pastorale preoţilor din Dieceza de Iaşi, în Coasta de Fildeş, rămân plăcut impresionat să văd cum credincioşii îşi manifestă cu mare bucurie credinţa lor în Cristos.
Trebuie să parcurgă un drum destul de lung pe jos până la capelă. Cu toate acestea, chiar dacă celebrarea durează mult, ei participă activ şi dinamic la toate momentele sfintei Liturghii, exprimându-şi bucuria prin cântece şi dansuri liturgice. Cred că ei, împreună cu misionarii, care sunt în prima linie, sunt într-adevăr “pâine frântă pentru viaţa lumii”, aşa cum îi defineşte papa Ioan Paul al II-lea în mesajul pentru Ziua Mondială a Misiunilor din acest an, a cărei temă este: “Misionarii, pâine frântă pentru viaţa lumii”.
De fapt, toţi suntem invitaţi să înţelegem mai bine sensul “euharistic” al existenţei noastre, să devenim şi noi “pâine frântă” pentru fraţii noştri.
În lume există încă oameni care nu îl cunosc pe Cristos. Doar în Coasta de Fildeş, peste 55% din locuitori sunt încă animişti, ei aşteaptă cu nerăbdare şi bucurie vestirea evangheliei. De aceea, papa ne aminteşte, în mesajul său: “În numele lui Cristos, şi astăzi, mulţi misionari (preoţi, persoane consacrate şi laici), se îndreaptă în atâtea colţuri ale lumii pentru a vesti şi mărturisi evanghelia. Ei înşişi se transformă în “pâine frântă” pentru fraţii lor, ajungând uneori până la sacrificiul vieţii. Câţi misionari martiri sunt în timpurile noastre! Fie ca exemplul lor să atragă mulţi tineri pe calea fidelităţii eroice faţă de Cristos! Biserica are nevoie de bărbaţi şi de femei care să fie dispuşi să se consacre în totalitate cauzei importante a evangheliei”.
Odată, la misiune, a venit o bătrână care îmi explica în limba ei (baoulé) şi prin semne că nu mai mâncase de câteva zile. Din nefericire, există multe persoane, în lume, mai ales în ţările lumii a treia, în situaţia ei. De exemplu, doar în Coasta de Fildeş, unde lucrez ca preot misionar, mai mult de 60% din populaţie este săracă, trăind de azi pe mâine, deşi lucrează toată ziua. Şi credincioşii din comunităţile noastre trăiesc aceeaşi dramă a nedreptăţii celor care nu pot lua decizii.
Sfântul Părinte spune: “Şi azi Cristos îi îndeamnă pe ucenicii săi: “Daţi-le voi să mănânce” (Mt 14,16). În numele său, misionarii se îndreaptă în atâtea colţuri ale lumii pentru a vesti şi mărturisi evanghelia. Ei fac să răsune prin acţiunile lor cuvintele Răscumpărătorului: “Eu sunt pâinea vieţii: celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată” (In 6,35). (…) Misiunea, dincolo de rugăciune şi sacrificiu, aşteaptă şi o susţinere materială concretă. Profit încă o dată de această ocazie, pentru a pune în lumină preţiosul serviciu pe care Operele Misionare Pontificale îl aduc lumii şi să îi invit pe toţi să le susţină, printr-o generoasă cooperare spirituală şi materială.
Sfânta Fecioară Maria, mama lui Dumnezeu, să ne ajute să retrăim experienţa din Cenacol, pentru ca şi comunităţile noastre ecleziale să devină, în mod automat “catolice”, comunităţi în care “spiritualitatea misionară”, care înseamnă “comuniunea intimă cu Cristos” (Redemptoris missio, nr. 88), să fie strâns legată de “spiritualitatea euharistică”, care o are ca model pe Maria, “femeia euharistică” (Ecclesia de Eucharistia, nr. 53); comunităţi care să rămână deschise la vocea Duhului şi la necesităţile omenirii, comunităţi în care credincioşii, şi în mod special misionarii, să nu ezite să devină pâine frântă pentru viaţa lumii“.
Pr. Gabriel Cimpoeşu