În aula magna a Institutului Teologic “Sfântul Iosif” din Iaşi, s-a desfăşurat joi, 10 octombrie 2013, prima întâlnire pentru formare, informare şi animare misionară cu tema: “Vestitori curajoşi pe străzile lumii”. Această primă întâlnire a fost moderată de pr. Florin-Petru Sescu, director al Centrului Misionar Diecezan împreună cu studenţii seminarişti care şi-au desfăşurat anul pastoral în Ecuador, teritoriu de misiune şi evanghelizare.

     Întâlnirea a început la ora 17.00 cu o scurtă rugăciune urmată de prezentarea Imnului Misionarului. Este vorba de un cântec ce scoate în evidenţă caracteristicile pe care un misionar trebuie să le aibă şi, în acelaşi timp, este prezentată activitatea pe care el trebuie să o desfăşoare în diferitele teritorii de misiune. “Du-mă acolo unde oamenii au nevoie de cuvintele tale; unde au nevoie de bucuria mea de a trăi. Condu-mă acolo unde lipseşte speranţa, iar totul este trist pentru că nu te cunosc pe tine”, sunt cuvintele ce se pot auzi în refrenul acestui imn.

     În continuare, pr. Florin a mulţumit părintelui Benone Lucaci, rector al Institutului şi părintelui Ionuţ-Eremia Imbrişcă, formator în cadrul aceluiaşi Institut pentru că au făcut posibilă desfăşurarea acestei întâlniri. Părintele Benone Lucaci a precizat că această întâlnire este o reflecţie asupra unei teme deosebit de importante pentru noi şi pentru Biserică, prilejuită de faptul că luna octombrie este luna închinată sfântului Rozariu, dar şi lună misionară. Părintele rector a mai precizat faptul că cei care trebuie să se preocupe în primul rând de această chemare sunt preoţii şi implicit cei care se pregătesc să devină preoţi, punând în practică îndemnul Mântuitorului: “Mergeţi în lumea întreagă şi predicaţi evanghelia la toată făptura!”.

     Părintele Florin a adus în atenţia celor prezenţi câteva idei din scrisoarea Sfântului Părinte adresată întregii Biserici cu ocazia Zilei Misionarului. În această scrisoare se precizează că misionaritatea pleacă de la ideea credinţei ca dar, că suntem datori să înţelegem chemarea misionară iubindu-l pe Dumnezeu şi dăruind credinţa celor din jurul nostru. Acceptând credinţa te angajezi să devii misionar. Totodată, Sfântul Părinte vorbeşte şi de acele piedici pe care misionarul le întâlneşte astăzi: mobilitatea generală care caracterizează societatea actuală şi imposibilitatea de a mai deosebi între tradiţie şi influenţă în cadrul teritoriilor de misiune. Oamenii preiau idei din culturile pe care le întâlnesc şi le contopesc cu celelalte culturi.

     În teritoriile de misiune în care Dieceza de Iaşi îşi desfăşoară activitatea, în special în Ecuador, nu se pune problema evanghelizării unui popor ce nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, ci a faptului că misionarii trebuie să îi ajute pe oamenii dezorientaţi: În cine trebuie ei să creadă? În Dumnezeul catolicilor sau în Dumnezeu protestanţilor.

     În continuare, pr. Florin i-a invitat pe cei patru studenţi seminarişti care şi-au desfăşurat activitatea pastorală în Ecuador să relateze modul în care dorinţa care a încolţit în inima lor de a deveni misionari a devenit realitate. Studentul Emilian Jitaru, din anul V, a mărturisit că a dorit de mic să fie misionar, a dorit de mic să ajungă acolo unde oamenii aveau nevoie de el. Astfel, visul său a devenit realitate în anul 2012, când a acceptat să îşi desfăşoare activitatea pastorală în Ecuador. El numeşte această ţară ca o a doua casă în care a învăţat să îşi trăiască mai mult credinţa. La rândul său, studentul Iosif-Claudiu Doboş, din anul V, a declarat că munca misionară este ca o aventură marcată de patru momente fundamentale: pregătirea, activitatea, riscul şi, în cele din urmă, adunarea roadelor muncii misionare. El a precizat că a primit cu mult entuziasm această misiune.

     Părintele Florin a precizat faptul că entuziasmul îi caracterizează pe toţi cei care merg în teritoriile de misiune, însă odată ajunşi acolo, ei se “lovesc” de o altă realitate, total diferită de cea de aici. Studentul Alexandru Balaţchi, din anul VI, a fost rugat să evidenţieze realitatea cotidiană a familiei din Ecuador. Încă de la început, Alexandru a declarat că cei din Ecuador trăiesc într-un mod cu totul diferit de europeni. Realitatea familiei ecuadoriene? Este o realitate dură, deoarece sacramentul Căsătoriei nu este perceput deloc aşa cum noi, catolicii din România îl percepem. Căsătoria este un sacrament ocazional, de cele mai multe ori evitat. Cei mai mulţi dintre ecuadorieni trăiesc în concubinaj, încă de la vârste destul de fragede. De aceea, exemplu cateheţilor, cei care îi ajută pe misionari în munca lor de evanghelizare, este o modalitate de mărturie pentru toţi cei care frecventează Biserica, dar şi pentru ceilalţi. Întrebat în legătură cu modalitatea de raportare a misionarilor faţă de aceste familii, Alexandru a precizat că munca misionarului în acest sens se bazează pe cateheze cu familiile în cadrul cărora se evidenţiază frumuseţea sacramentului Căsătoriei.

     Studentul Alexandru Balaţchi a evidenţiat totodată şi raportul care există în Ecuador între Biserică şi Stat, precizând faptul că Statul pune multe piedici în calea activităţii pastorale şi a muncii de evanghelizare a misionarilor, exultând “valori” ce nu sunt acceptate de Biserică. Acest lucru duce la lipsa oricărui dialog amical între Stat şi Biserică.

     “Ca să fi misionar, de ce anume mai este nevoie pe lângă spiritul de aventură?”, i-a întrebat pr. Florin pe cei patru studenţi. Studentul Roberto Ştefan Vacaru, din anul VI, a declarat că misionarul mai are nevoie de mult curaj şi putere, lucruri ce le obţii prin rugăciune. Alexandru a declarat că misionarul trebuie să ştie să orienteze reuşitele sale în aşa fel încât momentele de încercare care apar să nu îl doboare. Claudiu a precizat că misionarul trebuie să dispună şi de multă disponibilitate, deoarece munca pastorală misionară nu este deloc uşoară.

     În ceea ce priveşte mulţumirea sufletească, toţi cei patru studenţi au declarat că este din plin în momentul în care vezi că toate eforturile depuse aduc roade, care în Ecuador se traduc prin: participare la sfânta Liturghie a cât mai mulţi credincioşi, participarea la sacramente şi la activităţile catehetice. Emilian a declarat că a primit de la cei din Ecuador o lecţie de credinţă, din modul în care credincioşii din Ecuador se pregătesc pentru celebrarea hramului Bisericii. Roberto Vacaru a precizat că atenţia pe care cei din Ecuador o acordă peroanelor bolnave l-a marcat profund.

     În încheiere, cei patru studenţi au fost întrebaţi cu privire la necesitatea unui seminarist misionar în acele teritorii. Studenţii au declarat aproape la unison că este vorba de o necesitate reală întrucât seminariştii îşi aduc aportul în lucrarea de evanghelizare prin celebrări ale cuvântului, prin exemplul propriu şi chiar prin simpla lor prezenţă.

     Celor patru studenţi li s-au alăturat şi studenţii Flavian Bejan şi Claudiu Neculăeşi care vor merge în acest an pastoral să continue lucrarea de evanghelizare pe care au desfăşurat-o în trecut colegii lor. Cei doi studenţi au precizat că pleacă la drum cu gândul de a face lucruri frumoase, pregătiţi pentru munca misionară şi cu mult entuziasm.

     La sfârşit, pr. Florin Sescu le-a mulţumit studenţilor care au avut curajul de a oferi o scurtă mărturie din munca misionară depusă în anul pastoral în Ecuador, invitându-i în acelaşi timp pe toţi studenţii seminarişti prezenţi să înalţe rugăciuni pentru ca Domnul să vegheze şi să susţină intenţiile şi activităţile misionarilor.

“Doamne, du-mă acolo unde oamenii au nevoie de cuvintele tale

Unde au nevoie de bucuria mea de a trăi!” (Imnul misionarului)

Virgiliu Demşa-Crainicu

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 10 octombrie: ITRC: Vestitori curajoşi pe străzile lumii: Misionar în Ecuador