„În seara aceasta nu pot să dorm”

Activitatea misionară nu este însoțită întotdeauna de bucurii și satisfacții așa cum s-ar putea aștepta mulți oameni, ci este însoțită de încercări, de tulburări, de ezitări și, de cele mai multe ori, de preocupări. Deși misionarii au multe motive de bucurie datorită credinței care se răspândește și datorită atașamentului de care dau dovadă oamenii din misiune față de activitatea lor, nu puține sunt momentele în care sunt provocați să se preocupe pentru binele oamenilor.

Cererile din misiuni îndreptate către Centrul Misionar Diecezan, organismul Episcopiei Romano-Catolice de Iași care răspunde de misiuni, reflectă de multe ori această preocupare constantă a misionarilor de a-i ajuta pe oameni. O pagină dintr-un jurnal reflectă cu claritate preocuparea misionarilor cu privire la oameni și la problemele lor:

„În această seară nu pot să dorm pentru că din satul vecin răsună ritmul inconfundabil al tam-tam-ului african. În vacarmul tobelor se disting voci de copii, tineri, adulți și bătrâni ce intonează cântece rituale. Cât mă doare că în spatele acestor cântece și dansuri se află tot felul de invocații ale celui rău, iar ei nu-și dau seama cât de mult rău își fac! Săracii, nu-l cunosc pe Dumnezeu. E aproape miezul nopții; ritmul și vocile devin tot mai puternice; oamenii parcă sunt în delir… iar eu nu pot să dorm.

E adevărat că nu doar gălăgia mă ține treaz, ci și gândul că trebuie să o ajut pe Beniamina, o fată de 15 ani. Tatăl ei și-a abandonat soția și copiii, luându-și altă femeie, doar pentru că aceștia s-au îmbolnăvit și nu mai puteau să-l slujească. Săraca Beniamina, astăzi i-a murit mama și ea a rămas singură. E singură cu frații ei, lipsită de orice formă de protecție. Dacă aș fi avut medicamente ca să intervin mai repede…

Nu reușesc să dorm gândindu-mă și la Augustin care a venit dis de dimineață pentru a cere de mâncare și o pătură cu care să se încălzească. Săracul, a dormit pe pietre pentru că tribul l-a exclus. Tremurând, și plin de durere, mi-a spus: „Părinte, dă-mi ceva pentru că nu mă simt bine!” … Off, e târziu și eu nu reușesc să dorm.

Poate, Doamne, nici tu nu reușești să dormi. Permite-mi, așadar, să-ți înfățișez rugăciunea mea umilă: Doamne, trimite-mi mai multe pături pentru a-i acoperi pe cei înfrigurați, asemenea lui Augustin; trimite-mi medicamente pentru a-i îngriji cât mai repede pe toți cei bolnavi; trimite-mi oameni cu suflet bun care să-i hrănească și să-i protejeze pe toți copiii și tinerii rămași fără iubirea și protecția părintească, asemenea Beniaminei; dă-mi harul de a le vorbi convingător oamenilor despre Tine și iubirea Ta, pentru ca nimeni să nu mai dea dovadă de egoism și răutate, și ca nimeni să nu se mai despartă; trimite-mi și colaboratori în această fâșie de Africa pentru ca tam-tam-ul să răsune doar de bucurie, cântându-ți laudă ție, Doamne. Amin.” Ajutorarea săracilor și a sinistraților; copiii adoptați la distanță; bisericile construite; spitalul, dispensarul, cantinele, cisternele și internatele construite în misiuni, precum și multe alte proiecte susținute de-a lungul anilor de Centrul Misionar Diecezan, au fost rezolvarea a multor astfel de preocupări. Domnul să dea răsplată tuturor celor care au susținut și vor mai susține misiunile cu rugăciunea și renunțările lor, pentru că astfel îi ajută pe cei săraci și îi scutesc pe misionari de multe preocupări.

Pr. Florin-Petru Sescu