Fiecare om a primit în sufletul său de la Dumnezeu, sâmburele generozităţii care, dacă este ajutat să se dezvolte, aduce roade bogate.

    Cu patru ani în urmă, când cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfintei Fecioare Maria am plecat în Africa, în Kenya, în misiunea din Maikona, mergând prin satele de colibe am rămas foarte surprins când i-am văzut pe copii speriindu-se de mine, fugind şi ţipând “ayo” – “mama,” deoarece eram alb. Însă, cu ajutorul bomboanelor, am reuşit, încetul cu încetul, să mă împrietenesc cu toţi copiii. Le-am dat doar câte o bomboană la fiecare şi au tăcut, însă nu au început să mănânce bomboana imediat, ci au dus-o acasă la colibele lor, iar acolo o sfărâmau şi le dădeau mai întâi frăţiorilor şi surioarelor lor, ei servind ultimele firimituri. Majoritatea dintre acei copii nu erau creştini, dar gestul lor a dovedit că purtau în sufleţelul lor o generozitate mare care, cum am înţeles mai apoi, i-a pregătit să-şi deschidă inima şi lui Isus, primind harul botezului. Câţi dintre noi facem ca ei?

    De asemenea, copiii, în fiecare seară, după ce termină de muls cămilele, caprele şi oile, se adună cu toţii în faţa unei colibe din centrul satului şi acolo împreună cu părinţii lor cântă, se roagă şi ascultă învăţătura lui Isus din Sfânta Evanghelie pe care o citeşte, pe rând, câte unul dintre ei. Ceilalţi oameni care nu sunt creştini, aud rugăciunile şi cântările foarte frumoase ale creştinilor şi, din curiozitate, se apropie, învaţă rugăciunile şi cântecele şi ne roagă apoi să-i botezăm şi pe ei. Noi, care am avut bucuria să fim creştini de mici copii, găsim timp în fiecare zi pentru rugăciunea de dimineaţă şi seară, pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu?

    Sfânta Liturghie pe care o celebrăm, în majoritatea locurilor, la umbra unui copăcel, este pentru ei cea mai frumoasă sărbătoare la care ei cântă şi dansează ore în şir, exprimându-şi astfel bucuria întâlnirii cu Isus. Câtă generozitate faţă de Isus!

    Pentru a păstra în sufletul fiecărui om comoara generozităţii, Dumnezeu ne oferă harul său. Depinde de noi dacă dorim să primim ajutorul harului lui Dumnezeu şi să conlucrăm cu el pentru a fi din zi în zi cât mai generoşi cu Dumnezeu şi cu fraţii şi surorile noastre. Generozitatea ne ajută să înţelegem că făcând bine altora trăim iubirea pe care am primit-o de la Isus la botez, ca buni creştini.

    În misiune sunt atâţia copii, tineri, părinţi şi bunici care din lipsă de hrană mănâncă doar o dată la două zile sau mai rar, în rest, reuşind doar să bea ceai. Noi, creştinii, am primit de la Bunul Dumnezeu atâtea daruri! Ar fi foarte frumos dacă fiecare copil, tânăr şi adult ar putea să ofere alături de rugăciunea lui şi o pâine pe lună celor din ţările de misiune care mor de foame.

    Suferind şi murind pe cruce, Isus ne-a oferit cel mai sublim model de generozitate. Din iubire faţă de noi, pentru salvarea noastră, Isus s-a jertfit total pe altarul crucii învingând prin învierea sa puterea satanei, care caută să ne îndepărteze de bucuria de a fi cu Dumnezeu.

    Cristos ne invită la bucuria sa. Să-l urmăm pe drumul credinţei cu o inimă generoasă, susţinând şi ducând Vestea cea Bună la toţi oamenii. Eu mă întorc acum în Kenya, cu bucurie şi entuziasm, nu mă uitaţi în rugăciunile voastre!

Pr. Isidor Mârţ