Parcurgerea drumului crucii urmat de Isus ne umple ochii de lacrimi de durere, care ne îndreapta privirea spre suferintele fratilor si surorilor noastre de aproape sau de departe.
În Africa, anul trecut, în misiunea româna din Kenya, împreuna cu grupul de copii din organizatia “Copiii Misionari – Copiii Ajuta Copiii”, am pregatit o sceneta de Pasti, pe care am prezentat-o dupa sfânta Liturghie. Au participat si foarte multi necrestini. În momentul în care Isus îsi ducea crucea, iar un grup de cinci copii, care jucau rolul soldatilor, îl bateau pe Isus cu nuiele, s-a întâmplat ceva ce nu mi se mai întâmplase niciodata pâna atunci. Multi copii, care priveau cum soldatii îl loveau pe Isus, au început sa plânga. Nu stiam ce sa fac. Am continuat sceneta iar dupa terminarea ei am stat si m-am gândit la plânsul sincer al copiilor. De foarte multe ori mi-au dat lacrimile atunci când veneau oamenii saraci sa-mi spuna ca nu au mâncat de doua zile sau copii care îmi spuneau ca nu au baut nici ceai de ieri dimineata.
De asemenea, în cele 13 gradinite si scoli pentru adulti, înfiintate de pr. Eugen Blaj, parohul misiunii, la umbra unui copacel din satele de colibe, copiii si adultii, printre care si barbati în vârsta de 45 de ani, se bucura foarte mult ca pot învata sa scrie, scriind cu degetul pe nisip si sa socoteasca, folosind baliga de camila în loc de numaratoare.
La dispensarul misiunii vin foarte multi bolnavi de malarie, tifos, muscaturi de sarpe, scorpion si paianjeni veninosi. Deoarece misiunea este foarte întinsa (având suprafata de 19.229 km2 si cuprinzând 52 de sate de colibe), pentru a salva viata oamenilor, darul cel mai pretios al lui Dumnezeu, mergem prin sate împreuna cu asistenta medicala pentru vaccinari, distribuirea de medicamente si acordarea primului ajutor. Am botezat mai multe persoane bolnave de malarie si tifos, cu câteva minute înainte de a muri.
Suferintele lui Isus ne duc cu gândul si la suferintele fratilor si surorilor noastre care traiesc în Africa. Si noi putem sa facem ceva care sa le aline suferintele. Isus sufera si astazi prin ei. Lucrul cel mai important si la îndemâna fiecaruia este rugaciunea zilnica oferita pentru misionari, pentru cei care înca nu-l cunosc pe Isus si pentru cei care, primind Botezul, sunt la început de drum. De asemenea, putem sa oferim lui Isus, suferintele si problemele noastre zilnice, pentru ei. Iar atunci când suntem dispusi sa renuntam la ceva din putinul pe care îl avem, sa nu uitam de atâtia copii din Africa sau din alte parti, care sufera de foame, mâncând doar o data la doua zile sau chiar si mai rar. Tocmai în acest scop, în multe biserici veti gasi o cutie a milei, pentru misiuni, destinata tocmai acestor copii.
Va mulţumesc din suflet pentru ajutorul spiritual şi material pe care ni-l oferiti cu atâta generozitate.
Pr. Isidor Mârţ