Experienţă misionară în Santa Fe
Ziua venirii mele în lume, 16 decembrie 1960, studiile normale făcute în România, iar pregătirea la viaţa religioasă, teologică şi misionară în Italia. Consacrarea pe viaţă am făcut-o în biserica natală din Luizi-Călugăra, jud. Bacău la data de 10 iunie 2000.
Activităţi misionare: Italia, România (Adjudeni) şi Argentina.
Am ajuns pe acest pământ binecuvântat de Domnul, în data de 11 iulie 2000. Ca în orice misiune îndepărtată, în primul rând a trebuit să învăţ limba locală (spaniola).
Comunitatea Congregaţiei Surorile Providenţei din care fac parte, e formată din patru surori din patru ţări: Brazilia, Bolivia, Uruguay şi România.
Comunitatea parohială în care activăm, se cheamă “Parohia Santa Rosa de Lima” şi este situată în partea de nord a oraşului Santa Fe de la Vera Cruz. Această comunitate parohială este formată de 35 de mii de suflete, păstorite de un singur preot, care nu locuieşte în această comunitate căci, nu există casa parohială.
Activitatea mea: împreună cu celelalte surori, mă ocup de copiii şi adolescenţii străzii, avem un număr destul de mare, peste 200 de copii care împreună cu tinerii, formează diferite grupuri. Ne ocupăm de formarea religioasă în şcoala parohială, vizitarea bolnavilor, cărora le ducem şi sf. Împărtăşanie, organizarea catehezei cu cateheţii pentru pregătirea de iniţiere la viaţa creştină, adică primirea primelor sacramente (timpul de pregătire este de trei ani), vizitarea familiilor, pastorala deţinutilor…
Aici ne aflăm în plină vară, adică în vacanţa de vară. În fiecare an, în luna ianuarie, se organizează la nivel diecezan “Misiunea de Vară”. Majoritatea misionarilor sunt tineri.
În acest an, această misiune s-a făcut într-un sat, aflat la distanţa de 300 de km de oraşul nostru. Au participat 150 de tineri. A fost foarte frumos, pentru mine este al treilea an în care particip la aceste misiuni. Este important, ca tinerii să îşi dea seama că, a fi misionar nu presupune neapărat să ieşi din ţara ta, ci trebuie să începi în primul rând cu tine însuţi, în acest sens se face multă pregătire, apoi cu cei din jurul tău. Lumea de aici e foarte primitoare, ne respectă, căci înţeleg că noi lucrăm pentru ei.
Acum, cu speranţa că am reuşit să mă fac înţeleasă, mă retrag dorind întregului Centru Misionar de Iaşi mult succes, şi multă lumină de la Duhul Sfânt, pentru a putea lucra în via Domnului, cu seninătate şi pace.
Hasta pronto, Sr. Matilda Suciu