Bunul Dumnezeu mi-a daruit marea bucurie de a sarbatori de trei ori pâna acum, Craciunul în Africa, în Kenya, în misiunea noastra din Maikona, care se afla în partea de Nord a Kenyei, în oazele desertului Chalbi. Misiunea se extinde pâna la granita cu Etiopia având un teritoriu de 19.229 km cu o populatie de 21.329 locuitori, dintre care doar 3.189 au primit botezul, majoritatea având religii traditionale sau animiste.
Sunt, de asemenea, si musulmani si protestanti. Populatia este formata din doua triburi: gabra si borana, triburi care vorbesc aceiasi limba, limba borana, în urma cuceririi tribului gabra de catre tribul borana. Oamenii sunt saraci, nomazi, crescatori de camile, vaci, capre si oi. Cei din tribul gabra traiesc în colibe din cârpe si piei de animale iar cei din tribul borana traiesc în colibe din iarba uscata si ramuri de palmier. Dintre cele 52 de catune si colibe doar cinci încep sa fie stabile, celelalte mutându-se în functie de cum gasesc hrana pentru animale sau în functie de sarbatorile si traditiile lor.
Deoarece zona misiunii este foarte izolata, predicarea Evangheliei a început doar cu 38 de ani în urma, prin misionarii italieni, care au construit mai întâi o scoala si un dispensar iar dupa cinci ani, când au primit permisiunea de la batrânii triburilor de a vesti Evanghelia au construit si o biserica.
La început toti erau animisti care se închina diavolului si unui sarpe mare, Boa, lung de opt metri de pe muntele Forole, caruia îi aduc jertfa câte un berbec îngrasat si un vas de lapte purtat de catre doi dabela, care sunt vracii triburilor.
Pentru crestinii din Africa, din misiunea noastra, Craciunul este sarbatoarea cea mai frumoasa. În seara de Craciun, fiecare crestin vine la locul rugaciunii cu un lemn pe care îl pune pe focul aprins, în mod traditional, prin frecarea a doua bete între care se pune balega de elefant, uscata, ca sa lumineze în momentul rugaciunilor, a cântarilor si dansurilor religioase. Fac aceasta si deoarece, pentru ei, focul are o semnificatie deosebita, este simbolul bogatiei. De exemplu, coliba în care în timpul noptii nu este foc, sau cel putin jar, este o coliba saraca. La Craciun este cel mai cald, fiind zona de desert, temperatura depaseste uneori 50 de grade Celsius.
Deoarece crestinii au compus cântece religioase foarte frumoase, în limba borana, în noaptea de Craciun vin împreuna cu crestinii si foarte multi de religie traditionala si musulmani ca sa asculte cântecele. În anul 2003, în timpul Adventului, am mers în toate catunele de colibe unde sunt crestini, pentru sfânta Spovada, Sfânta Liturghie si predarea catehismului celor care se pregateau pentru Botez. Am avut zile de reculegere pentru copii, tineri si adulti iar în Ajunul Craciunului, de dimineata si pâna la Sfânta Liturghie de noapte am stat la scaunul de Spovada pentru cei care au dorit sa se spovedeasca, sa-i pregateasca pruncului Isus un loc curat în inima lor.
Seara, dupa apusul soarelui, oamenii au venit la locul rugaciunii aducând cu ei si o bucata de lemn, au aprins focul si au început rugaciunile si cântarile împreuna cu diferite scenete de Craciun prezentate de catre tineri si copii, timp de trei ore, dupa care, la ora 23.00 am început sfânta Liturghie de Craciun, careia colindele si dansurile religioase ale grupurilor de copii, tineri si mame i-au oferit o mare splendoare. Dupa Sfânta Liturghie oamenii s-au întors la colibele lor cântând colinde, exprimându-si astfel bucuria lor ca e Craciunul, ca Isus a venit între noi.
În dimineata de Craciun, dupa ce au terminat de muls camilele, au venit din nou la biserica unde, în timpul Sfintei Liturghii si-au exprimat bucuria lor prin cânt si dans timp de doua ore si jumatate. Cei care s-au pregatit pentru botez au primit Botezul si Prima Sfânta Împartasanie. Dupa Sfânta Liturghie li s-au oferit copiilor bomboane, iar adultilor tutun ca dar din partea lui Mos Craciun, dupa care s-au întors la colibele lor invitând pe toti din catun, pe traditionalisti si musulmani, la masa de Craciun servita de toti împreuna, cu ceai, lapte si carne de oaie.
În saptamânile Craciunului am mers din nou prin celelalte catune pentru a celebra Sfânta Liturghie si a-i boteza pe cei care s-au pregatit pentru botez – copii, tineri si adulti – ajungând astfel ca în trei ani, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, sa botezam 746 de persoane, dintre care cea mai în vârsta a fost un barbat de 105 ani, seful unui clan.
“Tuende Bethleemu kumwabudu Mtoto Isus!” – “Sa mergem la Betleem si sa-l adoram pe Pruncul Isus!”
Pr. Isidor Mart