Aflat ca misionar în Africa, părintele Adrian Stoica a intrat în legătură cu grupul misionar “Inimă de mamă” (care activează în Dieceza de Iaşi, având sediul la Tomeşti), cerându-le un ajutor concret pentru cumpărarea unor biciclete pentru grupul de cateheţi. Despre această reuşită, părintele a trimis un articol care este redat în continuare.

          Deja de mai bine de un an am luat în primire un teritoriu misionar compus din 53 de sate cu centrul la Djebonua. Când totul trebuie organizat în aşa fel încât noua comunitate să fie declarată parohie, vă daţi seama că nu este uşor.

          Pentru noi, doi preoţi români, prima necesitate a fost să formăm un grup de cateheţi pe care să ne bazăm în munca noastră de evanghelizare. Astfel, în fiecare lună am organizat o zi de formare a unui grup, care, cu timpul, a numărat 25 de persoane. Recrutările le-am făcut în rândul celor nou botezaţi, cărora încă din timpul catecumenatului le-am vorbit despre misiunea fiecărui botezat de a fi mesager al veştii celei bune, de a fi misionar. Temele tratate au fost diverse, dar trebuie spus că, fiind într-o zonă unde activează şi protestanţii, un loc deosebit l-a avut şi îl are Sfânta Scriptură.

          Anul acesta am continuat acelaşi program de formare, păstrând totodată o continuitate în tematica propusă. O problemă pe care o remarcasem încă de la început a fost lipsa mijloacelor de transport; şi e vorba aici de biciclete: singurul mijloc la îndemâna lor. Căci dacă am reuşit să-i formăm într-o oarecare măsură, se cuvenea ca de această formare să beneficieze oamenii din satele de unde de altfel veneau. Şi pentru a-i trimite pe jos am remarcat că nu am fi reuşit prea mult. Ce era de făcut?

          Ideea mi-a venit gândindu-mă la cei care au început deja de ceva timp să se preocupe de soarta misionarilor şi de greutăţile lor, mai întâi ce-i drept spiritual, dar cu timpul şi material. Primul grup pe care am avut şansa să-l descopăr, deşi nu în profunzime (recunosc, aici este şi vina mea), a fost grupul misionar “Inimă de mamă” din Iaşi, condus de părintele Pavel Chelaru. Ca orice noutate acest grup a fost privit cu neîncredere poate de unii, dar perseverenţa lor a adus roade. Am avut curajul să mă încred în acest grup şi nu am greşit. Vorbindu-le despre problema noastră, au răspuns prompt şi, în mai puţin de o lună, am reuşit să cumpărăm, cu cei 350 de euro pe care ni i-au trimis, 8 biciclete care au fost distribuite cateheţilor noştri în ziua de 19 decembrie 2005, zi de formare.

          Un gest simbolic aş spune eu, care inaugurează o nouă etapă în drumul misionar al Bisericii noastre locale, dar şi un exemplu de urmat. Biserica noastră demonstrează astfel că este matură şi deci misionară. Şi pe bună dreptate putem spune că o inimă de mamă din România a ajuns în Coasta de Fildeş pentru a se îngrijii de noii ei fii.

          Cred că a fost un cadou frumos pe care ni l-aţi oferit de Crăciun, drept pentru care vă spunem în limba celor de aici (baule): Amu klwoao! = Vă mulţumim! Domnul să vă răsplătească însutit!

Pr. Adrian Stoica