În luna noiembrie 2019 trei seminariști de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași, au plecat în misiuni. Alexandru Albu și Mihai Chichiriță au plecat în Kenya, iar Alexandru Sergiu Robu în Coasta de Fildeș. Aproape de final experienței misionare, le-am adresat câteva întrebări.

1. Ați ales să faceți această experiență misionară. S-au împlinit așteptările?

Am plecat plin de curaj și încredere în Dumnezeu, convins de faptul că voi avea multe de învățat în urma acestei experiențe și va fi benefică pentru formarea mea; și, da, s-au împlinit așteptările, l-am simțit pe Dumnezeu aproape și m-am îmbogățit din multe puncte de vedere. (Alexandru R.)

2. Ce știați despre activitatea misionarilor și ce ați întâlnit în concret?

Ceea ce știam despre activitatea misionarilor era doar o mică parte din adevărata muncă depusă zi de zi. Pare simplu să mergi în fața unor oameni care nu îl cunosc pe Isus Cristos și să explici pur și simplu Evanghelia. Misionarii, însă, se lovesc des de contextul cultural, de tradițiile triburilor. Deși cultura este diferită de tradițiile din România, misionarii fac eforturi să devină una cu oamenii locului. (Alexandru A.)

3. Ce v-a impresionat la realitatea locală?

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost devotamentul și implicarea oamenilor în activitățile misiunii, au fost disponibili oricând am avut nevoie de ei. Cea mai mare provocare, la nivel personal, au fost cursurile de orgă ținute cu 12 tineri. La început mi-a fost teamă, pentru că nu aveam experiență, dar în final a fost totul foarte bine. (Mihai C.)

4. Cum arată o zi obișnuită și ce ne puteți spune despre oameni?

Ziua începea cu Sfânta Liturghia de la 6,30 și se termina cu cea de la ora 18:00. Activitățile misiunii, la care am fost implicat, sunt: Liturghiile din sate, unde preotul ajungea în cel mai bun caz o dată pe lună; catehezele pentru Botez și Mir; activitățile cu copiii și tinerii, ministranții și asociațiile. Oamenii m-au impresionat pentru că, deși sunt săraci, sunt fericiți și dau dovadă de bucuria credinței, sunt ospitalieri și fac tot posibilul să te simți bine în mijlocul lor. (Alexandru R.)

Ziua începe cu Sfânta Liturghie la care participă și copiii de la școlile din Maikona, urmată de activitățile administrative și pastorale. După amiază mergeam în filiale pentru Sfânta Liturghie și activitățile cu tinerii și copiii. Despre oamenii de aici pot spune că au un mod simplu de trăire a credinței, dar așteaptă cu nerăbdare celebrarea Sfintei Liturghii. (Mihai C.)

5. Ce v-a impresionat cel mai mult în această experiență?

Au fost foarte multe lucruri, dar experiența cea mai puternică am avut-o într-o filială când, o mamă cu copilul ei în spate a vrut să mi-l dea, să se despartă de el, pentru ca eu să-l duc într-un loc mai bun. (Alexandru A.)

6. Ce credeți că ar aștepta Dumnezeu de la voi după această experiență?

Cred că așteaptă de la noi devotament și să ne reîntoarcem ca preoți misionari. A fi misionar înseamnă să dai totul pentru oameni, ca Dumnezeu să ajungă și în cele mai inaccesibile locuri. (Mihai C.)

7. Definiți experiența în câteva cuvinte.

„Ceea ce facem pentru noi, moare cu noi! Ceea ce facem pentru alții, rămâne pentru totdeauna”. (Alexandru R.)

8. Un gând de final. Vă suntem recunoscători pentru că, prin Centrul Misionar Diecezan, ați susținut experiența noastră în misiuni. Dumnezeu să vă răsplătească cum știe el mai bine pentru tot binele făcut pentru misiuni și misionari. (Alexandru A.)