Aspecte liturgice africane
Desi este aceeasi liturgie romana, aici se gasesc unele elemente proprii preluate din viata culturala si religioasa precrestina, spre exemplu dansul sau cântecul. Orice celebrare duminicala sau solemna este însotita de dans si de mai multe cântece, mai multe decât la noi, deoarece au introdus cântece si în alte momente ale liturghiei unde nu este prescris cântecul. În general, cântecele sunt cu refren pentru ca toata lumea sa poata participa. Dansul si cântecul sunt expresia bucuriei, a sarbatorii, a cultului. De fapt, în religiile precrestine, lumea de aici cinstea Divinitatea cu dansul si cântecul.
Ornatele sunt foarte înflorate si colorate. Catehistul însoteste de fiecare data preotul la slujba. Este foarte extinsa practica de a face rugaciunea credinciosilor în mod spontan. La ofertoriu, în general femeile, dar si barbatii, aduc darurile cum ar fi: o traista de porumb sau de cartofi, oua, fructe, fiecare din ceea ce are în ogorul sau în curtea sa. Multe persoane care aduc de acasa aceste lucruri. Se aliniaza si vin în procesiune. De obicei preotul trece si le stropeste cu apa sfintita sau le atinge cu mâna, daca nu sunt prea multe persoane. Colecta, în general, se face în felul urmator: se pun doua sau mai multe cosuri din papura pe scaune, în fata altarului, iar lumea se apropie si pune în mod discret ceea ce poate; se începe mai întâi cu copiii, apoi cu cei mari. La sfârsitul liturghiei, liderul comunitatii este acela care face anunturile.
Sentimentul religios este foarte înradacinat în sufletul credinciosilor de aici. Este, cred, de neconceput ca o persoana sa fie atee. Este chiar exces e credinta. Unii dintre ei sunt foarte superstitiosi. Înca nu sunt emancipati de o mentalitate mitologica. Tot ceea ce se întâmpla este din decizia inevitabila sau implacabila a divinitatii.
Conceptia de pacat nu este atât de clara ca la noi. Este usor de înteles lucrul acesta atâta timp cât nu exista conceptia de pedeapsa vesnica. Imaginea pe care o au despre Dumnezeu este cea biblica, însa nu fara reminiscente de acea imagine ancestrala despre divinitate.
Pr. Eugen Blaj