Pr. Eugen Blaj activeaza în parohia Maikona, din Dieceza de Marsabit, si ne-a trimis o marturie care îi poate ajuta pe credinciosi sa înteleaga mai bine sensul misiunilor. Cu scopul de a ne angaja mai intens în evanghelizarea satelor nomade din parohia noastra, cu ocazia Craciunului, ne-am dus sa-i vizitam în zona din Burgabo. Aceasta este o zona exclusiv de nomazi, situata în asa numitul desert Diba Galgalu, este fara dealuri si fara vai, si cât cuprinde cu ochii sunt numai pietre vulcanice. Zone ca acestea sunt preferate de catre tribul Gabra, crescatori de capre, oi, camile si, în unele locuri, crescatori de vaci. Este dificil a ajunge cu masina pâna la ei din cauza ca nu sunt drumuri.

            Din parohia noastra sunt 85 km pâna acolo si trebuie minim trei ore de mers cu masina. Deoarece erau zilele dinaintea Craciunului a trebuit sa ne întoarcem în aceeasi zi în misiune pentru a putea împlini programul de spovezi din parohie si din filiale unde sunt credinciosi catolici. Am lasat un tânar care, timp de 10 zile, a vizitat mai multe sate de nomazi din zona. A facut reuniuni cu batrânii satelor pentru a-i informa ca din partea misiunii am vrea sa oferim niste servicii, cum ar fi sa punem un radio pentru a putea comunica cu celelalte sate din jur, sa facem o gradinita, o capela, un mic dispensar cu structuri semitemporale, din tabla. Cu alte cuvinte sa facem un punct de resedinta unde am putea oferi serviciile de baza care le lipsesc, de educatie scolara a copiilor, de sanatate, de educatie religioasa si de comunicatii. Toti au acceptat cu bucurie aceste intentii din partea misiunii catolice. Aflând de aceasta, ne-am bucurat foarte mult. Pentru noi e un mare lucru, pentru ca ar fi putut sa raspunda negativ, întrucât asa cum au trait pâna acum puteau continua sa traiasca la fel, fara aceste servicii.

            Nu este acesta un semn de la Domnul ca ar fi timpul ca si ei sa primeasca vestea cea buna? Pentru noi, misionarii, fara îndoiala, buna dispozitie a lor pentru a ne primi, pentru a accepta serviciile noastre este un semn de mare speranta ca vor primi progresiv si credinta în Cristos si în Sfânta Treime. Vrem din suflet sa le oferim serviciile mentionate, sigur, nu pur si simplu din motive umanitare, ci din motive ale dragostei crestinesti, pentru a le arata dragostea lui Cristos fata de ei. Ne-am bucura daca si credinciosii din Dieceza de Iasi ar sustine, fie si partial, concretizarea acestei dorinte, acestui proiect. Asteptam cât mai curând acest ajuto

            Va spun sincer, noi, misionarii de aici, asteptam un semn de solidaritate din partea dumneavoastra.

Pr. Eugen Blaj