Diverse, Internaționale, Stiri

27 Septembrie 2020 – Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului

Constrânși să fugă, asemenea lui Isus Cristos

Scurtă prezentare a mesajului Papei Francisc pentru acestă zi.

O preocupare vie și constantă a Bisericii a fost grija față de migranți și refugiați, de aceea în anul 1914 este propusă pentru prima dată celebrarea unei Zile Mondiale a Migrantului și Refugiatului. Anul acesta pe 27 septembrie va fi celebrată cea de-a 106-a ediție. Este o zi de rugăciune și de solidaritate pentru toate acele persoane care au trebuit să-și părăsească țara, pământul, casa.

Papa Francisc și-a dorit ca mesajul de anul acesta să fie dedicat „dramei evacuaților interni”. „Evacuații interni” sau „strămutații interni” sunt acele persoane care, din cauza conflictelor sau a sărăciei, trebuie să fugă din propria casă, să se mute într-un alt loc, rămânând totuși în aceeași țară. La nivel mondial au existat și există foarte mulți evacuați interni. În Asia, Africa și America Latină, milioane de oameni lasă anual în urmă case, pământuri, rude și tot ceea ce au.

Drama acestora, spunea Sfântul Părinte, este „adesea invizibilă” pentru că lumea actuală nu mai are timp să asculte și să înțeleagă durerea pe care acești oameni o simt când trebuie să părăsească locul natal din cauza foametei sau a războiului. Mesajul de anul acesta invită la conștientizarea acestor drame în contextul actual. COVID-19 a accentuat criza umanitară, a blocat inițiative și ajutoare internaționale, făcând uneori imposibilă salvarea unor vieți omenești lovite nu de pandemie, ci de foamete.

Biserica este invitată să arate acestor oameni că nu i-a uitat, să se roage pentru ei, să le întindă o mână de ajutor, să arate că apropiindu-se de ei au șansa de a-l întâlni pe Isus Cristos care fuge în Egipt, așa cum spunea Papa Francisc, „cu hainele rupte, cu picioarele murdare, cu fața deformată, trupul rănit, incapabil să vorbească limba noastră”.

Patru verbe marcau mesajul din 2018: a primi, a proteja, a promova și a integra. La acestea, spunea Papa în mesajul de anul acesta, „aș vrea să adaug șase perechi de verbe care corespund la acțiuni foarte concrete, legate între ele într-o relație de cauză-efect”. Pentru o societate mai sănătoasă și o integrare mai bună a migranților și refugiaților, oamenii trebuie: 1. Să cunoască pentru a înțelege – nu pot fi înțeleși oamenii, nici drama lor, dacă nu sunt ascultate și cunoscute poveștile vieții lor; 2. Să se apropie pentru a ajuta – dacă oamenii nu se apropie, dacă din frică și prejudecată nu micșorează distanța dintre ei, nimeni nu poate ajuta pe nimeni; 3. Să asculte pentru a se împăca – lumea de astăzi vorbește și trimite foarte multe mesaje pe rețelele de socializare, dar nu mai ascultă, iar acolo unde nu există ascultare, nu poate exista înțelegere, nici iertare, nici iubire; 4. Să împartă pentru a crește – omul actual vrea să dețină cât mai multe resurse, să se descurce singur, uitând că nimeni nu poate supraviețui singur, nimeni nu se poate mântui singur; 5. Să implice pentru a promova – în dorința de „a face” oamenii uită să descopere, să admire și să promoveze capacitățile celorlalți; 6. Să colaboreze pentru a construi – a construi împărăția lui Dumnezeu, ca și orice alt lucru este o angajare comună.

Milioane de familii și oameni trăiesc drama de a fi „constrânși să fugă, asemenea lui Isus Cristos”, depinde de noi dacă îi vom uita, abandona, marginaliza, refuza sau ne vom ruga pentru ei, îi vom primi, îi vom ajuta. Acesta este scopul Zilei Mondiale a Migrantului și Refugiatului.

Pr. Florin-Petru Sescu

Referent – Comisia pentru Migranți

Conferința Episcopală din România


Rugăciune pentru Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului

Tată, tu ai încredințat sfântului Iosif ceea ce aveai mai prețios: pe Pruncul Isus și pe mama sa, pentru a-i proteja de pericole și de amenințările celor răi.

Dă-ne și nouă să experimentăm protecția sa și ajutorul său! El, care a simțit suferința celui care fuge din cauza urii celor puternici, fă ca să poată întări și proteja pe toți acei frați și acele surori care, forțați de războaie, de sărăcie și de necesități, părăsesc casa lor și țara lor pentru a porni la drum ca refugiați spre locuri mai sigure!

Ajută-i, prin mijlocirea sa, să aibă forța de a merge înainte, întărirea în tristețe, curajul în încercare!

Dăruiește celui care îi primește un pic din duioșia acestui tată drept și înțelept, care l-a iubit pe Isus ca pe un adevărat fiu și a sprijinit-o pe Maria de-a lungul drumului!

El, care câștiga pâinea cu munca mâinilor sale, să se îngrijească de cei cărora viața le-a luat totul și să le dea demnitatea unui loc de muncă și seninătatea unei case!

Îți cerem asta prin Isus Cristos, Fiul tău, pe care sfântul Iosif l-a salvat fugind în Egipt, și prin mijlocirea Fecioarei Maria, pe care el a iubit-o ca soț fidel după voința ta. Amin.

(Papa Francisc – Mesajul pentru Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului)


A 106-a Zi Mondială a Migrantului și Refugiatului

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc

„Asemenea lui Isus Cristos, constrânși să fugă”

27 septembrie 2020

A primi, a proteja, a promova și a integra pe evacuații interni

La începutul acestui an, în discursul meu adresat membrilor Corpului Diplomatic acreditat la Sfântul Scaun, am enumerat printre provocările lumii contemporane drama evacuaților interni: „Conflictele și urgențele umanitare, agravate de tulburările climatice, măresc numărul de evacuați și se repercutează asupra persoanelor care deja trăiesc în stare de sărăcie gravă. Multe din țările lovite de aceste situații duc lipsă de structuri adecvate care să permită să se vină în întâmpinarea nevoilor celor care au fost evacuați” (9 ianuarie 2020).

Secțiunea Migranți și Refugiați din Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale a publicat „Orientări pastorale despre evacuații interni” (Citta del Vaticano, 5 mai 2020), un document care își propune să inspire și să anime acțiunile pastorale ale Bisericii în acest domeniu deosebit.

Pentru aceste motive am decis să dedic acest mesaj dramei evacuaților interni, o dramă adesea invizibilă, pe care criza mondială cauzată de pandemia COVID-19 a exasperat-o. De fapt, această criză, prin vehemența, gravitatea și extinderea sa geografică, a redimensionat atâtea alte urgențe umanitare care chinuiesc milioane de persoane, izolând inițiative și ajutoare internaționale, esențiale și urgente pentru a salva vieți umane, la capătul agendelor politicilor naționale. Însă „acesta nu este timpul uitării. Criza pe care o înfruntăm să nu ne facă să uităm atâtea alte urgențe care aduc cu sine pătimirile multor persoane” (Mesaj Urbi et Orbi, 12 aprilie 2020).

În lumina evenimentelor tragice care au marcat anul 2020, extind acest mesaj, dedicat evacuaților interni, la toți cei care au ajuns să trăiască și încă trăiesc experiențe de precaritate, de abandonare, de marginalizare și de refuz din cauza lui COVID-19.

Aș vrea să pornesc de la icoana care l-a inspirat pe papa Pius al XII-lea în redactarea constituției apostolice Exsul Familia (1 august 1952). În fuga în Egipt copilul Isus experimentează, împreună cu părinții săi, condiția tragică de evacuat și refugiat „marcată de frică, nesiguranță, necazuri (cf. Mt 2,13-15.19-23). Din păcate, în zilele noastre, milioane de familii pot să se recunoască în această realitate tristă. Aproape în fiecare zi televiziunea și ziarele dau știri despre exilați care fug de foamete, de război, de alte pericole grave, în căutarea siguranței și a unei vieți demne pentru ei și pentru familiile lor” (Angelus, 29 decembrie 2013). În fiecare dintre ei este prezent Isus, constrâns, ca în timpurile lui Irod, să fugă pentru a se salva. Pe fețele lor suntem chemați să recunoaștem fața lui Cristos înfometat, însetat, gol, bolnav, străin și închis care ne interpelează (cf. Mt 25,31-46). Dacă-l recunoaștem, noi vom fi cei care-i vom mulțumi pentru că l-am putut întâlni, iubi și sluji.

Persoanele evacuate ne oferă această oportunitate de întâlnire cu Domnul, „chiar dacă ochii noștri cu greu îl recunosc: cu hainele rupte, cu picioarele murdare, cu fața deformată, trupul rănit, incapabil să vorbească limba noastră” (Omilia, 15 februarie 2019). Este vorba de o provocare pastorală la care suntem chemați să răspundem cu cele patru verbe pe care le-am indicat în mesajul tot pentru această zi în 2018: a primi, a proteja, a promova și a integra. La ele aș vrea să adaug acum șase perechi de verbe care corespund la acțiuni foarte concrete, legate între ele într-o relație de cauză-efect.

Trebuie să cunoaștem pentru ca să înțelegem. Cunoașterea este un pas necesar spre înțelegerea celuilalt. Asta învață Isus însuși în episodul despre discipolii din Emaus: „Pe când vorbeau și se întrebau, Isus însuși, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ținuți să nu-l recunoască” (Lc 24,15-16). Când se vorbește despre migranți și despre evacuați, prea des se opresc la numere. Dar nu este vorba de numere, este vorba de persoane! Dacă le întâlnim vom ajunge să le cunoaștem. Și cunoscând istoriile lor vom reuși să înțelegem. Vom putea să înțelegem, de exemplu, că acea precaritate pe care am experimentat-o cu suferință din cauza pandemiei este un element constant al vieții celor evacuați.

Este necesar să devenim aproapele pentru ca să slujim. Pare sigur, însă adesea nu este așa. “Dar un samaritean care călătorea a venit lângă el și, văzându-l, i s-a făcut milă. Apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând untdelemn și vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară și ducându-l la un han, i-a purtat de grijă” (Lc 10,33-34). Fricile și prejudecățile – atâtea prejudecăți – ne fac să menținem distanțele de alții și adesea ne împiedică “să devenim aproapele” lor și să-i slujim cu iubire. A ne apropia de aproapele înseamnă adesea a fi dispuși să riscăm, așa cum ne-au învățat atâția medici și asistenți medicali în ultimele luni. Această apropiere pentru a sluji merge dincolo de simplul simț al datoriei; exemplul cel mai mare ni l-a lăsat Isus când a spălat picioarele discipolilor săi: s-a despuiat, s-a îngenuncheat și și-a murdărit mâinile (cf. In 13,1-15).

Pentru ca să ne reconciliem trebuie să ascultăm. Ne învață asta însuși Dumnezeu, care, trimițându-l pe Fiul său în lume, a voit să asculte geamătul omenirii cu urechi umane: „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, […] ca lumea să fie mântuită prin el” (In 3,16-17). Iubirea, aceea care reconciliază și mântuiește, începe cu ascultarea. În lumea de astăzi se înmulțesc mesajele, însă se pierde aptitudinea de a asculta. Însă numai printr-o ascultare umilă și atentă putem ajunge să ne reconciliem cu adevărat. În timpul anului 2020, timp de multe săptămâni tăcerea a domnit pe străzile noastre. O tăcere dramatică și neliniștitoare, care ne-a oferit însă ocazia de a asculta strigătului celui care este mai vulnerabil, al evacuaților și al planetei noastre grav bolnave. Și, ascultând, avem oportunitatea de a ne reconcilia cu aproapele, cu atâția rebutați, cu noi înșine și cu Dumnezeu, care nu încetează niciodată să ne ofere milostivirea sa.

Pentru ca să creștem este necesar să împărtășim. Prima comunitate creștină a avut în împărtășire unul din elementele sale fundamentale: „Mulțimea celor care au crezut era o singură inimă și un singur suflet. Nici unul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun” (Fap 4,32). Dumnezeu n-a voit ca resursele planetei noastre să fie în folosul numai al câtorva. Nu, asta n-a voit Domnul! Trebuie să învățăm să împărtășim pentru a crește împreună, fără a lăsa în afară pe nimeni. Pandemia ne-a amintit că toți suntem în aceeași barcă. A ajunge să avem împreună preocupări și temeri comune ne-a demonstrat încă o dată că nimeni nu se mântuiește singur. Pentru a crește cu adevărat, trebuie să creștem împreună, împărtășind ceea ce avem, ca acel băiat care i-a oferit lui Isus cinci pâini de orz și doi pești… Și au ajuns pentru cinci mii de persoane (cf. In 6,1-15)!

Trebuie să implicăm pentru ca să promovăm. De fapt, așa a făcut Isus cu femeia samariteană (cf. In 4,1-30). Domnul se apropie, o ascultă, vorbește inimii sale, pentru a o conduce după aceea la adevăr și a o transforma în vestitoare a veștii bune: „Veniți și vedeți omul care mi-a spus tot ce am făcut! Oare acesta este Cristos?” (v. 29). Uneori, elanul de a-i sluji pe ceilalți ne împiedică să vedem bogățiile lor. Dacă vrem cu adevărat să promovăm persoanele cărora le oferim asistență, trebuie să le implicăm și să le facem protagoniste ale propriei răscumpărări. Pandemia ne-a amintit cât este de esențială coresponsabilitatea și că numai cu contribuția tuturor – și a categoriilor adesea subevaluate – este posibil să se înfrunte criza. Trebuie „să găsim curajul de a deschide spații unde toți să se poată simți chemați să permită noi forme de ospitalitate, de fraternitate și de solidaritate” (Meditație în piața “Sfântul Petru”, 27 martie 2020).

Este necesar să colaborăm pentru ca să construim. Asta e ceea ce recomandă apostolul Paul comunității din Corint: „Vă îndemn, fraților, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos, să fiți toți în armonie și să nu fie între voi dezordini, ca să fiți desăvârșiți în același cuget și în aceeași simțire” (1Cor 1,10). A construi împărăția lui Dumnezeu este o angajare comună pentru toți creștinii și pentru aceasta este necesar ca să învățăm să colaborăm, fără să ne lăsăm tentați de gelozii, discordii și dezbinări. Și în contextul actual trebuie reafirmat: „Acesta nu este timpul egoismelor, pentru că provocarea pe care o înfruntăm ne unește pe toți și nu face diferență de persoane” (Mesaj Urbi et Orbi, 12 aprilie 2020). Pentru a proteja casa comună și a o face să se asemene tot mai mult cu proiectul original al lui Dumnezeu, trebuie să ne angajăm să garantăm cooperarea internațională, solidaritatea globală și angajarea locală, fără a lăsa în afară pe nimeni.

Aș vrea să închei cu o rugăciune sugerată de exemplul sfântului Iosif, îndeosebi când a fost constrâns să fugă în Egipt pentru a-l salva pe Prunc.

Tată, tu ai încredințat sfântului Iosif ceea ce aveai mai prețios: pe Pruncul Isus și pe mama sa, pentru a-i proteja de pericole și de amenințările celor răi.

Dă-ne și nouă să experimentăm protecția sa și ajutorul său! El, care a simțit suferința celui care fuge din cauza urii celor puternici, fă ca să poată întări și proteja pe toți acei frați și acele surori care, forțați de războaie, de sărăcie și de necesități, părăsesc casa lor și țara lor pentru a porni la drum ca refugiați spre locuri mai sigure!

Ajută-i, prin mijlocirea sa, să aibă forța de a merge înainte, întărirea în tristețe, curajul în încercare!

Dăruiește celui care îi primește un pic din duioșia acestui tată drept și înțelept, care l-a iubit pe Isus ca pe un adevărat fiu și a sprijinit-o pe Maria de-a lungul drumului!

El, care câștiga pâinea cu munca mâinilor sale, să se îngrijească de cei cărora viața le-a luat totul și să le dea demnitatea unui loc de muncă și seninătatea unei case!

Îți cerem asta prin Isus Cristos, Fiul tău, pe care sfântul Iosif l-a salvat fugind în Egipt, și prin mijlocirea Fecioarei Maria, pe care el a iubit-o ca soț fidel după voința ta. Amin.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 13 mai 2020,

Comemorarea Sfintei Fecioare Maria de la Fatima.

Papa Francisc

Traducere – pr. Mihai Pătrașcu


Rugăciunea Credincioșilor

în Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului

Conștienți fiind de compasiunea și bunătatea lui Dumnezeu, să-i cerem Tatălui nostru ceresc să ne ajute să avem și noi o inimă plină de compasiune și bunătate. Să punem înaintea Tatălui nostru iubitor toate nevoile migranților, ale refugiaților și ale tuturor celor nevoiți să fugă. Ne rugăm:

1. Pentru Biserică:

Ne rugăm, Doamne, ca Papa, episcopii, preoții și toți credincioșii, plini de harul Duhului Sfânt, să poată arăta lumii întregi, mai ales celor aflați în necaz, prin gesturi concrete, frumusețea vieții de credință. Să ne rugăm: …

2. Pentru liderii lumii:

Ne rugăm ca aceștia să aibă curajul și voința politică de a promulga legi care să-i protejeze și să-i ajute pe migranți și refugiați; să poată identifica programe și servicii concrete care să promoveze demnitatea și ajutorul fiecărei persoane. Să ne rugăm: …

3. Pentru victimele sclaviei și ale traficului de persoane:

Ne rugăm pentru toate persoanele lipsite de libertate și pentru victimele traficului de carne vie, forțate să muncească sau să își vândă propriul trup. Ajută-le Doamne, ca eliberate fiind de lanțurile impuse și garantată fiind protecția și siguranța lor, să poată privi spre ziua de mâine cu mai multă speranță. Să ne rugăm: …

4. Pentru refugiați și familiile lor:

Ne rugăm pentru toate acele persoane, victime ale războiului și ale violențelor. Revarsă, Doamne, harul păcii asupra tuturor națiunilor, pentru ca tensiunile dintre cei aflați în conflict să se rezolve, să poată găsi pacea, mai întâi în inima lor, pentru ca mai apoi să o răspândească și în jur; iar pe noi toți fă-ne asemenea Bunului Samaritean care știe să se oprească și să se îngrijească de cel suferind, pentru ca toți să simțim cu adevărat că aparținem unei singure familii umane unite, binecuvântate și îndrăgite de Dumnezeu. Să ne rugăm: …

5. Pentru migranți și familiile lor:

Ne rugăm pentru toți cei care sunt străini în altă țară. Doamne Dumnezeule, în ochii tăi nimeni nu este străin, de aceea te rugăm să ai grijă de familiile divizate și fragmentate din cauza separărilor geografice și fizice. Alină-i în durerea și greutățile lor, mai ales în singurătatea pe care o simt departe de cei dragi. Să ne rugăm: …

6. Pentru migranții și refugiații decedați:

Ne rugăm pentru toți cei care au lăsat în urmă casa, pământul și tot ceea ce le era drag, pentru toți cei care au murit pe drum, în tip ce treceau granițele și mările periculoase. Dumnezeul milei și al compasiunii, strânge-i în brațele tale iubitoare pe toți cei care, de-a lungul timpului, au căzut pe cale și dă-le odihna veșnică în casa ta cerească. Să ne rugăm: …

Dumnezeule, Tată atotputernic, prin aceste rugăciuni susține-ne cu ajutorul harului tău pentru a continua să fim plini de credință și zeloși în a promova grija față de cei vulnerabili. Cerem acest lucru prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău, care fiind Dumnezeu împreună cu tine, viețuiește și domnește, în unire cu Duhul Sfânt, în toți vecii vecilor. Amin.

 (Oficiul pentru Pastorația Migranților și Refugiaților – CER)